Virtuţi pământeşti, virtuţi cereşti.

(Această postare s-a născut după un dialog de aici, primele 12 comentarii, dar şi după aceste zile minunate de primăvară când m-am delectat în grădină, privind cum leagă cireşii şi piesicii, caişii şi prunii, cum cad petale ofilite şi rămân fructe viguroase. Bune lecţii!)

 

„Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti.
Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” I Corinteni 15: 47-49

„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi! „ Galateni 4:20

să descopere în mine pe Fiul Său” Galateni 1:16

În înţeles spiritual chipul este suma virtuţilor sau a însuşirilor(şi viciilor) cuiva. Desigur vorbind despre Chipul lui Cristos nu putem vorbi decât despre virtuţile Lui. Suma virtuţilor Lui cumulate, dezvoltate, crescute în fiecare din noi înseamnă creşterea lui Cristos în noi sau ”a lua Cristos chip în noi” sau a se revela, descoperi în noi.  Această lucrare este un proces, nu un moment. E un proces lent, dar ireversibil de lepădare a vechiului chip şi de dezvoltare a Chipului cel nou. Pentru că vorbim de un proces  textul  nu ne spune ce chip purtăm acum. Ne spune că am purtat chipul celui pământesc şi că vom purta chipul celui ceresc.
Dar acum, acum ce chip purtăm, al cui? Niciunul, unul, altul sau amândouă?
Să le luăm pe rând.
Chipul celui pământesc, chipul adamic îl primim prin naştere carnală şi se dezvoltă în noi în anii copilăriei până la maturizare prin educaţie, mediu, anturaj astfel încât la maturitate personalitatea fiecăruia este conturată. Acesta este chipul pământesc. Nu neapărat ceva rău, e pământesc cu bune şi rele în accepţiune comună. În acest chip intră multe  trăsături lăudate, apreciate de  oameni, talente, însuşiri meritorii, dar originea lor este de jos, din pământ. Când moare trupul, mor şi însuşirile.
Chipul Celui ceresc, chipul cristic îl primim prin naştere spirituală, prin naştere din nou şi se dezvoltă în anii copilăriei spirituale prin părtăşie, rugăciune, invăţare astfel încât  la maturizarea spirituală chipul lui Cristos, personalitatea lui este conturată. Acesta este chipul ceresc. În acest chip nu intră trăsăturile meritorii ale chipului pământesc. Între  ele stă crucea. Când trupul de carne moare, chipul de Duh nu moare, merge la Domnul şi se odihneşte în El până la înviere, e clar scris.
Noi, fiecare din cei ai Domnului suntem doi, omul cel lăuntric(Cristos) şi omul cel dinafară.
Al cui chip îl purtăm acum?
E clipă viaţa ce-o trăim acum, atât de scurtă încât Cuvantul menţionează doar ce am fost şi ce vom fi, ce suntem nu contează, că suntem transformaţi.
Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” II Corinteni 3:18

Acum suntem ca fluturele care n-a lepădat de tot chipul de larvă şi n-a luat de tot chipul de fluture.
Suntem ca fructul ce mai are pe el floarea ofilită. Floare nu-i mai poţi zice, dar nici fructul nu se vede bine.

Să nu amestecăm chipurile. Să ştim ce suntem. Virtuţile pământeşti nu sunt Cristos, nu vin din Cristos şi nu lucrează în nimeni chipul lui Cristos. Talentele naturale sunt adamice, nu virtuţi Cristice. Aici e cea mai mare înşelare a multora. Idolii Rahelei, Agag, oile şi boii amaleciţilor, mantaua de Şinear, lăsarea în viaţă  a femeilor madianite, viclenia gabaoniţilor, alianţele nepermise, fuga lui Ghehazi, sunt istorii scrise pentru învăţătura noastră şi ne vorbesc despre încăpăţânarea firii noastre în a nu se lăsa la cruce. Viciile da, dar măcar virtuţile să  nu fie condamnate!
Când văd cum muzica profesionistă transpirată şi repetată îşi ridică pretenţiile atât de sus în adunări care altădată erau renumite prin smerenie şi discernământ, când văd teologi  amărâţi cu ani de „studii” în spate cum pretind a fi ceva şi sunt ascultaţi cu reverenţă, înţeleg că nu degeaba a dat Domnul popoare pentru noi, a dat amaleciţi şi moabiţi, egipteni  şi gabaoniţi ca noi să ne cunoaştem pe noi.
Aşa suntem transformaţi:
Privind în oglinzi. În patru oglinzi, patru trepte de slavă.  Oglinda creaţiei, oglinda ceţoasă a Vechiului Testament(Moise), oglinda clară a Noului Testament(cu faţa descoperită) şi oglinda care este Cristosul din fraţi („bogăţiile slavei moştenirii Lui în sfinţi”).
Iată cum suntem transformaţi: „din slavă în slavă”. Slava cerurilor şi a creaţiei(„cerurile spun slava…”), slava slujbei lui Moise, slava  slujbei Duhului şi a patra „slava moştenirii din sfinţi”. Privind aceste slăvi suntem transformaţi din chipul adamic în chipul Cristic.
Ca să purtăm chipul celui ceresc.
Acest chip va fi revelat la răpire. „Descoperirea slavei fiilor lui Dumnezeu”. Până atunci „lumea nu ne cunoaşte”, oamenii nu pot vedea decât un chip, nu două.
Să avem grijă ca pe ce a lucrat Cristos, pe chipul Lui să punem eticheta Lui, sa facem totul în Numele Lui. Să nu punem însă eticheta Lui pe nici una chiar din cele mai ales virtuţi adamice, ale personalităţii noastre vechi.

22 Responses to Virtuţi pământeşti, virtuţi cereşti.

  1. Vaisamar spune:

    Exegeza dvs. se axează pe termenul „chip” în româneşte, dar în greacă avem de-a face cu mai mulţi termeni. Prin urmare, textele pe care dvs. le „legaţi” foarte natural, prin intermediul versiunii Cornilescu”, nu spun chiar acelaşi lucru, dacă sunt citite în context. În Gal. μέχρις οὗ μορφωθῇ Χριστὸς ἐν ὑμῖν· înseamnă „până când Hristos se va forma în voi”. Şi nu are legătură cu „vom purta chipul Celui ceresc”. Acest ultim verset face referire la învierea din morţi şi la asemănarea trupurilor noastre cu trupul lui proslăvit. Dar ce înseamnă „trăsături meritorii ale chipului pământesc”?
    Ceea ce spuneţi („Chipul Celui ceresc, chipul cristic îl primim prin naştere spirituală, prin naştere din nou şi se dezvoltă în anii copilăriei spirituale prin părtăşie, rugăciune, invăţare astfel încât la maturizarea spirituală chipul lui Cristos, personalitatea lui este conturată”) s-ar putea să fie adevărat, dar 1 Cor. 15 nu e tocmai pasajul unde pot fi citite aceste idei.
    Ce înţelegeţi dvs. prin „virtuţi pământeşti”? Îmi puteţi da câteva exemple? E prima oară când aud pe cineva scriind cu atâta încrâncenare împotriva virtuţilor şi făcând o dihotomie între „virtuţi pământeşti şi virtuţi cereşti”. Opuneţi „talentele naturale” virtuţilor cristice. E ca şi când, dacă un om care auz muzical perfect (talent înnăscut), acestui talent i se poate opune o virtute spirituală (abilitatea de a cânta „cristic”, nu natural).
    Şi mai îngrijorătoare este opoziţia între teologia cu studii şi teologia populară. E ceva meritoriu în a citi Scriptura după propriul plac?

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Cei doi termeni de care spui tu (din care derivă în romanește icoană și metamorfoză) îi găsim în același loc vorbind despre același lucru în textul dat de mine cu roșu din II Corinteni 3:18( ἡμεῖς δὲ πάντες ἀνακεκαλυμμένῳ προσώπῳ τὴν δόξαν κυρίου κατοπτριζόμενοι τὴν αὐτὴν εἰκόνα μεταμορφούμεθα ἀπὸ δόξης εἰς δόξαν καθάπερ ἀπὸ κυρίου πνεύματος).
      Trăsături meritorii ale chipului pământesc înseamnă(eu cred că am fost clar în postare) calități ale ființei vechi, adamice, ale omului vechi. Omul vechi are și calități, nu numai defecte. Prin credință nu ne vom lăuda cu acestea ci cu cele dobândite prin Har, pentru că suntem creați pentru Lauda Slavei Harului.
      Văd că pui întrebări cu repetiție, e posibil ca să te intrige aceste afirmații, dar bagă bine de seamă că fac parte din învățătura Domnului, nu vorbesc de la mine. Mă întrebi:”Ce înţelegeţi dvs. prin “virtuţi pământeşti”? Îți răspund: sunt virtuțile omului pământesc, ale adamului fiecăruia din noi, ale omului vechi. Pavel le numește:”lucruri care pentru mine erau câștiguri”(avantaje)…”le-am socotit ca o pierdere”. Cei care încearcă să pună aceste virtuți în slujba lui Dumnezeu se pot trezi că își manifestă propria lor neprihănire. În acest fel aceste virtuți adamice se opun virtuților cristice. Omul cu auz muzical bun, dacă este creștin nu se va lăuda cu această virtute. Nu găsim nicăieri în tot Noul Testament ”industria” muzicală de astăzi. Cântarea duhovnicească avea rol de dialog în vederea zidirii, edificării, metamorfozei de care vorbeam mai sus. Etalarea talentelor de orice fel ale cărnii este o iluzie că ar fi spre slava lui Dumnezeu, nu vin din Dumnezeu.
      ”Teologia populară!” O astfel de teologie aveau și apostolii pentru că erau oameni necărturari și de rând. Chiar Domnul nostru era popular, era tâmplar, cum de știa carte fără să fi învățat? E de condamnat să citești Scriptura după propiul plac, dar tot la fel și după placul altora. E de dorit să citim scriptura călăuziți de Duhul, în lumina Duhului.
      Despre limba greacă, citadela dumitale.
      Nu e onorabil să scoți amenințător argumentul:”tu nu știi greacă, nu înțelegi, nu te băga..:”. Eu vorbesc la nivel de dialog 5 limbi, citesc în 3, greaca nu o număr. În 1994, săraci și amărâți am plecat cu soția în Olanda să cumpărăm o mașină second. La întoarcere ne-am oprit câteva zile la niște frați nemți în Wuppertal. Mai aveam 300 de mărci. Am căutat o librărie creștină și cu 98 de mărci am cumpărat un interlinear grec-german. După câțiva ani am xeroxat un lexicon. Am făcut și un curs. De atunci tot compar termeni și texte. Întâmplător, de ceea ce mă acuzi tu cunoșteam termenii din greacă, nu am greșit.

      Apreciază

      • Vaisamar spune:

        Păi dacă ştiţi greacă, de ce încercaţi să vă daţi drept om neinstruit şi îmi reproşaţi mie cunoaşterea, ca şi când ignoranţa ar fi o virtute. Fiindcă văd că vă puneţi pe acelaşi rang cu apostolii (că doar şi ei erau oameni cu o teologie populară), nu îndrăznesc să duc mai departe această discuţie (în contradictoriu). Faceţi confuzie între „virtuţi” şi „înzestrări”. Virtutea nu poate fi decât o trăsătură morală/spirituală. Or, talentele sunt altceva. A fi talentat la muzică nu ţine de morală sau spiritualitate. Iar „câştigurile” de care zice Pavel sunt altceva. Dacă nu faceţi disctinţie între „virtute”, „talent” şi „câştig”, nu cred că putem continua discuţia. Eu n-am spus nimic din ce îmi atribuiţi. Asta e proiecţia dvs. asupra postării mele. E foarte bine că ştiţi greacă. Rămâne doar să mă convingeţi că aveţi şi o hermeneutică echilibrată. (Nu vedeţi nicio deosebire între verbele „morphoo” şi „metamorphoo”?)

        Apreciază

  2. Vaisamar spune:

    Spuneţi-mi: în 1 Chronicles 15:16 (Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cîntăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, arfe şi ţimbale, şi să sune din ele cîntări răsunătoare, în semn de bucurie.) cântăreţii din procesiune au fost aleşi după anumite virtuţi spirituale, sau după înzestrarea lor de a cânta la instrumente? Nu sugerez prin asta că simpla calitate de cântăreţ i-a adus în procesiune, ci că o condiţie minimă trebuie să fi fost talentul muzical. Că talentul muzical în sine nu va mântui pe nimeni, dacă nu este pus în serviciul lui Dumnezeu, asta e partea a doua, cu care cred că sunteţi de-acord.

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      În primul rând au fost aleși după origine, din seminția lui Levi(Alipire). E o lecție pentru noi să cercetăm originea lucrurilor.
      Nu criteriul ”ce va mântui” sau ce nu este sita prin care trebuie să cernem și să cercetăm toate lucrurile. Dedicarea unor talente firești în slujba lui Dumnezeu, chiar făcută cu toată buna-credință nu va fi acceptată de Dumnezeu. Toată plăcerea lui Dumnezeu este Fiul Său. Dacă ceva nu are originea în Domnul, chiar talent muzical atât de apreciat de oameni, nu este spre slava Domnului, nu este spre zidirea Trupului, deci nu are rost să se facă. Eventual mulți vor fi amăgiți datorită confuziei. Parafrazând ce spui tu, se poate deduce că talentul muzical în sine pus în slujba lui Dumnezeu ar mântui pe cineva? Cred că nu asta ai vrut să spui.

      Apreciază

      • Vaisamar spune:

        Da, erau aleşi din seminţia lui Levi. Dar toţi erau talentaţi la muzică? Toţi au fost puşi să cânte? Sau numai cei care aveau înzestrare pentru asta?
        Dacă un creştin e talentat la muzică şi îşi pune talentul la picioarele lui Hristos, dvs. spuneţi că Hristos îl va refuza? Există talente muzicale care îşi au origine în om şi talente muzicale care îşi au originea în Domnul?
        Eu n-am spus că talentul muzical mântuie pe cineva. De unde şi până unde aţi ajuns la această idee? Dacă mă parafrazaţi în felul în care aţi făcut-o, n-aţi înţeles ce am vrut să spun.

        Apreciază

      • Virgil Croitor spune:

        „Parafrazând ce spui tu, se poate deduce că talentul muzical în sine pus în slujba lui Dumnezeu ar mântui pe cineva? Cred că nu asta ai vrut să spui.”

        Cred ca un exemplu cunoscut in lumea evanghelica in acest sens este fr. Alexandru Groza. Desi canta de mult timp la evanghelizari, el insusi marturiseste ca la una din aceste evanghelizari s-a predat Domnului. Dupa ce ani de zile cantase la evanghelizari, scosese deja cateva casete care, cu siguranta, pe multi i-ai indreptat spre Domnul.

        Apreciază

  3. Vaisamar spune:

    Mai observ că nu aveţi o idee clară despre ce înseamnă „trăsăturile meritorii” şi „calităţile” omului adamic. Puteţi da exemple? Puteţi încerca să alcătuiţi o listă? Pavel exemplifică atunci când vorbeşte de harisme, roada Duhului, vicii etc. Nu le vorbeşte oamenilor la general, aşteptându-se ca ei să ştie automat ce e în mintea lui. Dacă scrieţi încâlcit şi nici dvs. nu vă e clar ce vreţi să spuneţi, ce să mai înţeleagă bietul cititor?

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Citind răspunsurile tale parcă citesc ”Baraca”. Chiar asta fac în această perioadă. E ca o sarcină ce-mi devine tot mai neplăcută pe măsură ce citesc. Dar nu pot răspunde cuiva fără s-o fac. Îmi ceri prea multe răspunsuri, mă sufoci cu întrebări, mă asaltezi cu observații, mă înneci în critici. Dacă aș simți în comentariile tale dragoste de adevăr și căutare sinceră ți-aș răspunde detaliat. Dar pentru că mă acoperi cu astfel de avalanșe îmi dau seama că nu cu gând curat mă bagi în seamă, ci cu dorința de a mă vedea desființat, încurcat, pus la colț, fără cea mai mică mustrare că ai putea să te lupți cu Dumnezeu, luptând cu fratele tău. Dacă aș fi pe blogul tău, în casa ta, aș ieși afară imediat, dar pentru că ești tu la mine pe blog, datoria de gazdă mă face să-ți răspund. Nu o pot face însă fără timp. Iar acest timp încă nu îl am. Probabil va fi o nouă postare. Dacă însă ai căuta pe blogul meu, ai găsi răspuns la tot ce întrebi.

      Apreciază

      • Vaisamar spune:

        Dacă aş şimţi dragoste de adevărul dvs., probabil mi-aţi răspunde detaliat. Nu fac niciun secret că teologia dvs. mă perplexează şi de aceea v-am pus „avalanşa” de întrebări. E prima dată când aud pe cineva care opune un telent natural unei virtuţi duhovniceşti în felul în care patimile sau viicile se opun virtuţilor duhovniceşti.
        Ei, nici chiar aşa: aveţi o părere cam bună despre dvs. dacă vă imaginaţi că oricine vă critică se luptă cu Dumnezeu.
        Nu pot să discute în contradictoriu doi oameni că, gata, unul neapărat luptă împotriva lui Dumnezeu! Eu nu am pretenţia că pun coada la cireaşă în teologie. Nu vin cu asemenea idei ciudate. „Cercetaţi toate duhurile”, spune Apostolul. Pretenţia dvs. că sunteţi deasupra evaluărilor celorlalţi este exagerată. Sper să nu ajung niciodată la acel înalt nivel de spiritualitate de la care nu mai dau socoteală nimănui pentru ideile pe care le susţin.

        Apreciază

  4. Liviu Vultur spune:

    Intrand pe blogul „Vestea Buna”, am vazut la postul „Virtuţi pământeşti, virtuţi cereşti”, dialogul dintre doua persoane despre care stiam cate ceva, anume; proprietarul blogului „Vaisamar”, caruia ii citisem referintele aflate pe blog, despre care stiam ca tradusese cartea „Surprins de bucurie” a lui C. S. Lewis, la prestigioasa editura HUMANITAS, cadru didactic la ITP etc, si proprietarul blogului „Vestea Buna” pe care l-am intalnit o singura data dupa ce ne mai „intersectasem” virtual si despre care pot spune ca m-a socat atunci sa descopar omul (…restrictionat de moderator)…. ce nu semana deloc cu imaginea pe care ti-o dau asprimea cuvintele lui de pe net.

    Din pacate, nu a fost dialogul la care ma asteptam. Fara condescendenta, ignorand intentionat argumente, deformand rautacios sensul natural al afirmatiilor, din ambele directii, totul s-a transformat intr-un „dialog al surzilor”… Si discutia avea potential. Ar fi fost un mare castig daca aceasta discutie ar fi decurs linistit pana la epuizarea argumentelor. Conteaza cine are dreptate? N-ar trebui.

    Oare faptul ca traim intr-o tara in care nimeni nu se mai intelege cu nimeni, ne „inspira” sa procedam la fel? M-as bucur imens sa vad ca atunci cand in discutie este Evanghelia, noi nu mai contam, nici prestigiul nostru si daca eventual pierdem, in ansamblu castigam.

    Eu va astept sa reveniti, acolo unde ati inceput, pe „Vestea Buna” si sa transformam diferentele intr-un castig. O, da, am si eu intrebari la acest subiect ce pare straniu: „inzestrarile carnii”- lucrurile pe care Pavel le-a pierdut? etc.
    Cu tot respectul,
    Liviu Vultur

    PS: am trimis aceasta scrisoare fiecarea din cele doua parti.

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Draga Liviu
      Iți mulțumesc penstru sprijin. Credința provoacă diferențe de abordare. În primul rând al domeniului de referință. Credința mea se raportează strict la suprafața virtuală dată de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ies de acolo cu abordarea. Nici nu-mi ajung resursele, domeniul Cuvântului este mult mai vast decât capacitatea credinței mele de al explora. Cu fiecare taină revelată, văd cum se îndepărtează granițele.
      Când datorită limitărilor religioase cu care am fost setat îmi impun un câmp de abordare strâmt, părți ale cuvântului cu care m-am obișnuit, sau unul mai larg, dezertând din grădina Cuvântului, credința nu îmi va mai fi dată. Dumnezeu nu este mai neînțelept ca noi, să dea salariu unuia care lucrează pe postata altuia, pentru câștigul altuia, nici noi nu am face așa ceva. De ce să credem atunci că Dumnezeu va da Harul creșterii virtuților Lui celor care lucrează de capul lor? Buruienile ironiei sau ale îngâmfării, ale batjocoririi și disprețului, vor crește în voie prin grădinile unde s-au semănat alte culturi. E doar o chestiune de timp.
      De aceea Domnul nu dă Har, oamenii îl leapădă, îl disprețuiesc, ei au programele lor, talentele lor, virtuțile lor. Oamenii cred că manifestarea acestor talente e biserica. Crește cineva în credință, este iluminat cineva în Duhul ascultând o fanfară? Să fim serioși! Unde e Cuvântul, creșterea în Duhul e legată strict de Cuvânt, de Domnul. Dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă, dar dacă cineva înțelege, este forțat de Duhul să lapede și să condamne ceea ce Domnul i-a descoperit a fi rău.
      Ca și cucerirea Canaanului, pe rând, cetate cu cetate, vale cu vale, deal cu deal. Cu nimicirea cu desăvârșire a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Tu ce crezi Liviu că dacă Domnul mi-a spus să intru în Canaan, să-l cuceresc, voi sta pe dealurile Moabului jelind grozăvia locuitorilor țării? Avem exemplu clar de abordare în tot Vechiul testament. Lupta Duhului este la fel. Cetate cu cetate, idee cu idee, deal cu deal, minciună cu minciună, vale cu vale, nepăsare cu nepăsare, le luăm pe rând și le învingem pe nesimțite. Sfârșitul este dat de cucerirea Ierusalimului de la iebusiți, ultimii vrășmași fiind orbii și șchiopii aceia, fala Iebusului.
      Armamentul îl iau din arsenalul promisiunilor Domnului!

      PS(6 iunie): Și mai știu un lucru încurajator: ”Dumnezeu va trimite groaza înaintea noastră,” îngerul lui, viespile, alte lucruri pentru a pregăti calea…..e Calea Lui, nu a noastră, călcăm pe urme….

      Apreciază

  5. […] aceste gânduri ca urmare a răspunsului dat de un anume bloger la o altă postare de aici. În acel răspuns respectivul repetă cu inconștiență o erezie comună care adusă chiar la […]

    Apreciază

  6. […] noastră devenim plăcuți Tatălui. În acest context, poate se înțelege mai ușor postarea mea: Virtuți pământești, virtuți cerești Din cuvântul de azi din adunare. […]

    Apreciază

  7. […] de schimbat, de înlocuit, nici la alții, nici la tine. Vei sta în cloaca gândurilor tale, un amestec de idei vechi și noi și te vei simți bine. Gândurile moarte nasc fapte moarte. Și ce este mai mort decât firea […]

    Apreciază

  8. […] celor ce nu și-au răstignit firea pământească cu pasiunile ei și numesc cu Numele lui Cristos manifestările ei. Învățătura apostolilor a fost principala activitate a adunării dintâi, este amintită […]

    Apreciază

  9. […] Nu are nevoie, Capul ei este Învățătorul. Programe? Nu are nevoie, Duhul dă fiecăruia. Talente pământești, muzicale, oratorice? Falsuri grosolane. Povestea de la Atlanta m-a dus cu gândul la ”Fata […]

    Apreciază

  10. Mesagerul Crestin spune:

    Interesant e ca un cadru universitar ITP nu intelege ce este supra-eu-ul si cum se raporteaza Dumnezeu la el(si deci cum am trebui sa ne raportam si noi la el). Lucru deloc de mirare totusi,daca e sa vedem efectele acesti stari la orice pas in Bisericile Penticostale, si nu numai…Trist!

    Apreciază

  11. […] Înainte de a citi mai departe vă rog să revedeți postările mele: de aici sau de aici. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: