Devenim ceea ce admirăm!

Ideea a formulat-o Tozer în felul acesta, dar se găseşte în Biblie în mai multe feluri:

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”  II Corinteni 3:18

Despre idoli:    „Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei.: Psalmul 115:8

Altcineva  a parafrazat: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, TV-ul, şi suntem schimbaţi în acelaş chip al lui…” sursa

De fapt Tozer parcă a spus: „Devenim ceea ce admirăm în secret”  sau ” Fiecare om este ceea ce admiră în secret”, în sfârşit….

Nu toţi oamenii îşi  verbalizează viziunea, unii nici nu au o viziune. Alţii declară o viziune dar procedează altfel, dovedind prin practică falsitatea declaraţiilor. Ceea ce defineşte mai exact viziunea fiecăruia este domeniul admiraţiilor lui, la ce-i STĂ mintea, unde i se opresc gândurile.
„…dar îl vedem pe Isus….” iată viziunea demnă de fiecare creştin.
….. sau mai frumos, SĂ FIE ADMIRAT. „..când va veni în ziua aceea ca să fie glorificat în sfinţii Săi şi să fie admirat în toţi cei care au crezut..:” II Tes 1:10
Domnul Isus a fost „zugrăvit”, pictat în cuvinte, de către Apostol. Citirea lui Moise e ca privitul într-o oglindă întunecoasă. Citirea Noului Testament e ca privitul într-o oglindă curată, înseamnă luarea vălului, vederea faţă în faţă. Întregirea Noului Testament a dat posibilitatea acelei cunoaşteri depline a Lui. Admirarea lui Cristos ne face ca Cristos.
Fiecare om se transformă treptat în ceea ce admiră.
Adolescentul pasionat de un sportiv va semăna cu acela.
Adolescenta căzută în admiraţie după o „stea” de cinema, va începe să semene cu steaua.
Am văzut predicatori  admiratori de „prinţi ai cuvintelor”, au început să le imite şi accentul, şi intonaţia şi ideile.

Să-L cunoaştem şi să-L admirăm pe Domnul ! Să fim în acest fel schimbaţi în chipul Lui !

Să-L admirăm pe Domnul Isus citindu-I „oglinda întunecoasă”, Vechiul testament(„toţi proorocii mărturisesc despre El”, „toate scripturile mărturisesc despre mine”).
Să-L admirăm pe Domnul Isus citindu-I oglinda cea clară, Noul testament („pe El îl vestim noi.::”).
Să-L admirăm pe Domnul  Isus privind creaţia („toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El”).
Să-L admirăm pe Domnul Isus privindu-L în fraţi, în adunare, în cei ai Lui. („să cunoaşteţi bogăţiile slavei moştenirii Lui în sfinţi„).

Dacă cercetându-ne pe noi, dacă cărările şi căutările noastre pleacă şi se reântorc în Sfânta sfintelor, dacă îl admirăm pe Cel care spunem că-L iubim atunci devenim ca El. Dacă nu, ne înşelăm pe noi, ne înşeală alţii pe noi sau înşelăm noi pe alţii, ne complacem într-o lume a făţărniciei şi minciunii.

A fi creştin nu înseamnă nimic altceva decât Cristos.

Să-L admirăm, să-L iubim şi să-L aşteptăm!

….din cuvântul de azi din adunare!