”Hristos n-a rânduit spioni în Biserica Lui”…..meditație la Galateni 2:4 de Nicolae Moldoveanu

Continui postări care arată o faţă mai puţin cunoscută a fratelui Moldoveanu, aceea de scriitor de meditaţii pentru zidire. Pe mine meditaţiile m-au zidit mai mult decât cântările. „Hristos-harul” (meditaţii la galateni) primită de la bunicul  a fost printre primele cărţi care mi-au format viziunea.

Meditaţie la Scrisoarea către Galateni Cap. 2,4

. . . din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie.

Cine se strecoară printre fraţi ca să le pîndească slobozenia să vadă ce vorbesc şi cum împlinesc anumite forme, cum se poartă faţă de o organizaţie religioasă sau alta, cum aplică o rînduială sau alta, cum păstrează o tradiţie sau o datină, este un frate mincinos, în clipa aceea, este un spion, un trimis al vrăjmaşului diavol, ca să tulbure pe cei care cu inimă curată slujesc lui Hristos, aşa cum L-au înţeles, aşa cum li s-a descoperit. Intr-un fel sau altul ei vor să tîrască în robie sufletele care au fost izbăvite şi de păcat şi de forme şi rînduieli omeneşti.

Grozavă stare este aceea de a face pe spionul! Să stai la pîndă ca să vezi cu ce s-a abătut fratele, ca să-l poţi pîrî! O, de ne-am da seama de adevărul acesta zdobitor, că toţi cei ce pîndesc şi pîrăsc pe fraţi sînt slujitorii marelui pîrîtor de fraţi: diavolul (vezi Apoc. 12,10). Ei, sărmanii, nu-şi dau seama că sînt înşelaţi şi cred că făcînd lucrul acesta aduc o slujbă pentru Dumnezeu, (comp. loan 16,2). Crede că sînt adevăraţii lucrători pe ogorul mîntuirii şi, ca odinioară Saul din Tars (Pavel) urmăresc pe adevăraţii slujitori ai Harului lui Hristos.

Pîra fraţilor mincinoşi a fost una din cauzele care l-au dus pe marele Pavel în faţa celorlalţi apostoli, ca să mărturisească înaintea lor Evanghelia pe care o primise direct dela Domnul Isus, Evanghelia pe care o mărturisea neamurilor.

Fraţii mei, priviţi la Hristos. El a demascat făţiş pe duşmanii lucrării lui Dumnezeu, dar n-a pîndit pe nimeni şi n-a spionat pe nimeni. Dacă vreţi să fiţi cu adevărat urmaşii Lui, nu vă lăsaţi tîrîţi de duhul acesta, nu urmăriţi pe nimeni, nici cu gîndul, nici cu ochiul, cu intenţia să-l pîrîţi cuiva că nu se închină ca voi, că nu zice la fel ca voi în vreo problemă, Hristos n-a pus pîrîtori, n-a rînduit spioni în Biserica Lui. Adevăraţii Lui închinători sînt sufletele libere de orice rînduială mai biblică sau mai  puţin biblică, sunt suflete cari n-au temple nici pe Muntele Garizim, nici în Ierusalim, sînt sufletele care se închină în Duh şi Adevăr (Ioan 4,21—24). Cine trăieşte prin Duhul liber lui Hristos, trăieşte neîngrădit de forme şi  rînduieli, care în veşnicie nu vor mai fi. Cel care este în Hristos trăieşte veşnicia încă de aici.

Nicolae Moldoveanu, Hristos-Harul pag 43, ediţia de pe vremea când nu se scria pe cărţi nici editură, nici preţ, nici copy-right, nici numele autorului.

4 comentarii

  1. Un comentariu mai vechi care se potriveste aici:
    Problema este aceiasi ca pe vremea Domnului Isus, orice adunare e vazuta de irozii vremii ca un complot sau ca o conspiratie, “ascund ceva astia”. Si comunistii s-au temut grozav de intalniri care nu le puteau controla. De aceea au impus prin pastorii docili lor, ca nici o adunare sa nu se petreaca in afara cladirii bisericii si in afara programului aprobat. Asa, ca sa stie bine cand si unde sa-i trimita pe informatori. Din acest punct de vedere Uniunea a reprezentat prelungirea bratului lung al partidului si securitatii, implicit fiind o teribila unealta de persecutie. Persecutia fratilor, persecutarea Domnului. Noi nu putem sa schimbam evanghelia, nici Duhul, nici Harul. Lucrurile duhovnicesti se inteleg duhovniceste, iar noi am fost chemati la libertatea de a ne bucura de ele. Nu voi purta baston alb si ochelari negri numai pentru ca asa e moda in lumea nevazatorilor. Nu-i cenusa pe lume si saci in tara, cat ar trebui sa imbrace si sa-si toarne Sanbalatii de la Uniune pentru cata frica au bagat in frati, pe cati i-au amenintat si cine poate sa numere pe cei ce au plecat, s-au imprastiat, fiind alungati prin persecutie. Nu spun ca nu a fost voia lui Dumnezeu, ci ca poate cineva se pocaieste, vede, regreta si mai ales judeca acele timpuri, lucrari si stari. Vestea Buna are in ea acest mesaj al judecatii, al condamnarii, al osandei, altfel, de ce ar fi Buna? Ce mesaj salvator aduce o veste care nu te scapa de o condamnare grea? De ce sa fie “mantuirea asa de mare” daca condamnarea e mica? Tocmai pentru ca-i cunosc bine de tot, mi-e mila de ei, am fost si eu atunci unul din cei infiorator de inselati, le-am zis frate, m-am destainuit lor. Eram convins ca sunt informatori in biserica, straini trimisi sa vada, sa auda si sa raporteze ce vorbeste fratele pastor. Mi-ar fi fost greu atunci sa-mi imaginez ca ar putea fi frati care sa parasca. Nicidecum nu m-ar fi convins nimeni ca pastorul e vanzator. Acum cand vedem gradul mare de prefacatorie al celor cu ungere din partea departamentului, cat de mult am fost mintiti si inselati, manipulati si teleghidati, intrebarea care mi-o pun este cat de mult soft virusat am inca in mine, de unde a venit acea ungere, ce mesaj a transmis, ce duh?, ce evanghelie? Delasarea, amortirea si moartea de acum are legatura si cu frangerea coloanei vertebrale de atunci, cu paralizarea prin inlocuirea batranilor duhovnicesti din adunari cu papusi de paie comuniste cu carnet de pastor. Nu spun numai eu asta, spun si altii.

    00Rate This

    Apreciază

    Răspunde

  2. Aceste papusi de paie isi fac treaba si astazi slujindu-l pe diavolul nu pe Dumnezeu;intr-adevar ar trebui sa iesi din mijlocul lor,daca nu te-au dat ei deja afara;
    cum L-au dat si pe Hristos,dar ce faci cu fratii pe care ii lasi acolo in gheara lupului?
    Merita o biserica sa aiba in continuare pastori-informatori
    cu mult tupeu si multa abilitate de manipulare?Au patsorul pe care il merita?
    Cum de -i mai rabda Dumnezeu,dupa ce le-a vorbit in fel si chip?

    Apreciază

    Răspunde

    1. Aici e taina Împărăţiei cerurilor, taina răbdării timpului de creştere. Cât trece de când pui sămânţa în pământ până vezi ce răsare…SAU NU? E o vreme; pentru unii vremea nădejdii, pentru alţii vremea pocăinţei. Are o limită când se termină. Mare taină…să cunoşti, să recunoşti timpurile. Fariseii îşi arată orbirea tocmai prin faptul că după ce au căzut ei în groapă insistă să convingă pe toţi că pe-acolo-i drumul. Sora Elisa, nu-ţi pierde bucuria, toţi greşim în multe feluri dar hai să nu greşim în toate felurile, mai ales să nu greşim nerecunoscând vrema cercetării, vremea pocăinţei, a deşteptării. Cuvântul trebuie semănat şi apoi se aşteaptă CU RĂBDARE ROADA.
      Spui: „Merita o biserică să aibă in continuare pastori-informatori?” Hai să întrebăm altfel: „merită Domnul să aibă oameni care se tem să-i proclame iertarea, în ei şi în alţii?” Domnul Isus, pentru păcatele mele ascunse a murit pe faţă, în batjocura întregii lumi. Acum când din nou este batjocorit pe faţă, prin prigonirea celor care-i proclamă Numele şi Calea, nu putem face ca cei care L-au părăsit sau ca cel care L-au vândut. Prin persecutarea celor mici şi neînsemnaţi, a celor necărturari şi de rând, cărturarii de azi îşi adună o comoară de mânie. Dacă tac cu ei, adun cu ei.
      Ce merită o biserică? Nu ştiu, multe biserici de astăzi au ajuns cluburi de simţit bine, în loc să fie locuri ale hrănirii şi creşterii au ajuns locuri ale îmbătării şi ameţirii. „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul. Naţiunile au băut din vinul lui, de aceea naţiunile sunt ca într-o nebunie.” Ieremia 51:7
      Când oamenii beau continuu, se îmbată, când beau spiritual, se îmbată spiritual. Grupuri de laudă şi închinare, cântări în comun la nesfârşit(ştiţi că în Noul Testament nu scrie nimic despre cântarea în comun, „dacă UNUL dintre voi are o cântare”), predici cu aluat şi miere, fără sare, tămâie, făină şi untdelemn.
      Potirul de aur al Babilonului îi îmbată pe oameni şi-i ţine aşa. S-ar putea sora Elisa să vorbeşti la urechea unui om beat toate înţelepciunile pământului şi cerului, el îţi va zâmbi tâmp, te va privi cu bunăvoinţă, se va mira de râvna ta de-ai vrea un bine pe care el nu-l vede, dar când vei vrea să-i iei paharul din mână se va infuria brusc. Ăsta-i Babilonul, religia despre care se întreabă: „ţi-a plăcut?”, un pahar care îmbată, nu jertfă ce hrăneşte. Har şi bucurie, să nu vă pierdeţi nădejdea.

      Apreciază

      Răspunde

  3. „sa va simtiti bine la noi””speram ca v-a placut”
    „daca v-a placut,mai poftiti pe la noi”
    Daca asa era cand eu m-am intors la Domnul,nu cred ca o mai faceam.
    Degeaba isi aduna ei o comoara de manie ca mie acest lucru nu-mi da nicio satisfactie;daca doi sau trei sunt de acord intr-un lucru,este si Domnul cu ei;dar in biserica nu e asa
    cei multi sunt cei acre nu-L mai au pe Domnul.deciziile se iau fara „consultarea Duhului Sfant”pentru ca El este plecat.
    Sunt cateva biserici vii,,,cate? unde? una este la Isris,imi spunea cineva,una la Alesd,,,
    Am obosit,nadejdea mea e la Domnul,dar credinta mea a scazut datorita teatrului,muzicii crestine(da,nici muzica crestina nu e un termen intalnit in Biblie,nici artisti crestini,ca la resursecrestine…
    Imi place articolul lui Cornel Filip,de la Timisoara in legatura cu ceea ce este biserica si ce trebuie ea sa fca astazi.
    Doamne ai mila si indurare.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s