„Aţi făcut din Evanghelia Mea o meserie”, meditaţii de fratele Niculiţă la Matei 7:23

Ieri m-am rugat Domnului să mă umple cu mai multă dragoste. Am tot recitit în minte I Corinteni 13. M-am blocat la:  „nu se bucură de nelegiuire(fărădelege)…” O dragoste care nu se bucură întotdeauna, o dragoste care se întristează? Se poate oare? Desigur, dragostea plânge. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa….” Azi am ascultat pe un frate vorbind şi a citat această meditaţie.Matei  7,23
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-om cunoscut depărtaţi vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege„.
Cît de perfect ar fi omul, cît de adâncit ar fi în cunoaştere şi cât de înţelept ar fî, tot în parte cunoaşte; şi de aceea poate fi înşelat. Numai Domnul cunoaşte desăvârşit şi El nu poate fi înşelat de nimeni. Şi le va spune curat, în ziua judecăţii celor care au spus numai cu gura: „Doamne, Doamne” dar inima le-a fost departe de realitatea vieţii de credinţă şi sfinţenie: „Niciodată nu v-am cunoscut”
Nu v-am cunoscut ca făpturi născute din nou, ci ca fiinţe vechi, născute în păcat.
Nu v-am cunoscut ca slujitori ai Mei. Deşi aţi venit în Numele Meu, voi v-aţi slujit vouă, eului vostru care umbla după mărire. Aşa v-am cunoscut.
Nu v-am cunoscut ca oameni smeriţi, ci ca oameni mândri.
Nu v-am cunoscut ca oameni sfinţi şi evlavioşi ci ca oameni care aţi iubit păcatul şi făţărnicia.
Nu v-am cunoscut ca trăitori ai vieţii Mele, ci ca unii care v-aţi însuşit cu mintea învăţăturile Mele şi aţi căutat să profitaţi de pe urma lor.
Aţi făcut din Evanghelia Mea o meserie şi un mijloc de exploatare a oamenilor neştiutori.
Nu v-am cunoscut ca purtători ai crucii, ci ca unii care aţi fugit de ea tot timpul, chiar dacă cu gura o predicaţi şi o cântaţi.
Nu v-am cunoscut ca oi ale mele, ci ca nişte lupi răpitori, îmbrăcaţi doar în piele de oaie.
Aşa v-am cunoscut şi nu M-am înşelat în cunoaşterea Mea. Voi aţi crezut că Eu nu cunosc, dar v-aţi înşelat amarnic. Aţi lucrat tot timpul fărădelege. Eu v-am dat Legea Mea şi calea Mea care sigur vă ducea la o viaţă fericită şi duhovnicească. Voi aţi căutat o cale a voastră şi tot timpul aţi fost nefericiţi în inima voastră, tot timpul aţi fost fără pace şi bucurie în Duhul Sfânt, tot timpul aţi căutat să păreţi că aveţi ceva din harul Meu, dar în realitate n-aţi avut nimic. V-aţi înşelat voi şi aţi înşelat şi pe alţii.
Eu niciodată nu M-am uitat la vorbele voastre, ci M-am uitat totdeauna la inima voastră. O, şi inima voastră era plină cu altceva, nu cu voia Mea, nu cu Duhul Meu Cel Sfînt. Inima voastră era legată numai de pămînt, neavînd nimic ceresc în ea.
Cuvîntul Meu l-aţi aruncat totdeauna înapoia voastră şi aţi trăit de capul vostru.
Voi care ari trăit departe de realitatea vieţii cu Mine, departe rămîneţi şi de aici încolo, pentru că Eu nu am altă voie, altă viaţă şi altă lege decît aceea pe care v-am dat-o şi căreia n-aţi vrut să vă supuneţi. Nici de aici înainte nu vă veţi putea supune ei. Trăiţi în locul pe care vi l-aţi ales.
„Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”.
Ce mirare mare va fi cînd se va vedea că ceea ce noi numim creştinism a fost o mare autoamăgire! Şi ce persoane ilustre au fost aceştia la vremea lor!
Pentru ca să scăpăm de o asemenea osândă, să ne judecăm clipă de clipă pe noi şi să ne lăsăm lucraţi de harul lui Dumnezeu.Nicolae Moldoveanu

13 Responses to „Aţi făcut din Evanghelia Mea o meserie”, meditaţii de fratele Niculiţă la Matei 7:23

  1. elisa spune:

    Textul acesta imi va ramane intiparit mereu in inima mea.
    Dragul frate Moldoveanu..si la inmormantarea dragii lui sotii a a vut parte de lupi rapitori.

    Apreciază

  2. […] smeresc, nu se dau în lături din locul înalt prin care înşeală oamenii care se uită la ei. Se mărturisesc pe ei, nu pe Domnul ca şi Cap al adunării, ca şi capăt al […]

    Apreciază

  3. Multa binecuvantare.
    Nu am gasit la dv.SHARE
    desi stiu ca va pricepeti la blog….
    Eu am un obicei ca atunci cand citesc ceva si imi place sa trimit pe twitter ,pe facebook…..sa citeasca,sa se bucure si altii….
    O zi buna va doresc !

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Dacă dați click dreapta pe imaginea cu filmul vă apare o fereastră unde găsiți ”Copy video URL” (Numele de URL este un acronim de la Uniform Resource Locator (limba engleză), ceea ce înseamnă că este un mod uniform (acelaşi în întreaga lume) de a localiza un fişier sau un document pe Internet. Un URL specifică adresa unui fişier pe web, adresă care este unică pentru fiecare fişier în parte.) Dați click stânga pe ”Copy video URL” și adresa (in cazul nostru adresa fișierului(filmului) (pe care nu o vedeți) se păstrează în Clipboardul propriu al computerului. De acolo o puteți scrie unde doriți dacă apăsați simultan Ctrl+V. Așa o puteți distribui. E bine să vă găsiți pe cineva(cel mai bine sub 15 ani) care se pricepe la aceste lucruri, să vă învețe. Și eu le prind greu dar le prind bucuros. Mult Har!

      Apreciază

      • Multumesc ,
        de data aceasta ati fost foarte amabil ,apreciez aceasta 🙂
        doar ca ceea ce mi-ati explicat chiar daca nu inteleg termenii ,
        le stiu intr- oarecare masura deoarece folosesc demult vimeo.com…

        Cand am scris comentariul m-am referit la articol de aceea l-am scris la articol ,
        nu la film,
        adica la panoul de control setari partajare
        exista optiunea facebook,twitter,email,etc
        optiuni care se „trag de par ” ca pe widgeti si se pun la Enabled Services,
        apoi se salveaza.
        Facand acest lucru cititorii vor avea posibilitatea sa trimite ,
        sa imparta(Share) prietenilor articolul respectiv
        fie ca il vor trimite pe facebook ,fie pe twitter, fie pe email,etc si acesta eu consider ca e un lucru bun
        ceea ce ti-a placut sa imparti cu prietenii(cunoscutii)
        Fiti binecuvantat de CEL CE A CREAT CERURILE SI PAMANTUL SI CARE NE IUBESTE ASA DE MULT!

        Apreciază

        • vesteabună spune:

          Nu agreez cu Facebook, e ceva legat de face-țărnicie. Pentru Heartbook sunt suficiente cuvintele, nu trebuie poze. Oricum în ceruri se scrie un Gracebook cu toate faptele vieții, cu toate lucrările Harului, se vor citi odată. Să fim credincioși în cele mai mici lucruri, în măruntul Har primit, în sămânța de muștar a Cuvântului iubit și înțeles. Nu caut să fac trafic mai mult decât a fi urmărit de cei pe care cât de cât (de pe net) îi pot cunoaște și au un loc în inima mea. Relaționarea presupune responsabilitate, la un moment dat orice relație își cere tributul de timp. Îmi amintesc de când v-ați supărat pe mine , mă bucur că v-a trecut. Multă pace!

          Apreciază

  4. Daniel spune:

    Să dea Dumnezeu să citească cât mai mulţi ceea ce scrieţi aici!

    Apreciază

  5. Amen,Daniel doar ca proprietarul blog-ului nu cred ca doreste asta !?!
    „Nu caut să fac trafic mai mult decât a fi urmărit de cei pe care cât de cât (de pe net) îi pot cunoaște și au un loc în inima mea.” cel putin asa am inteles eu din cuvintele lui ….Ar fi multe de zis …….
    Acest blog il citesc demult,e un depozitar de lucruri alese si il recomand la toti ….si cred ca lucrurile bune ,folositoare nu sunt doar „pentru cei care au un loc inima mea”ci sunt pentru toti ….chiar si pe fratii nostri de pe diverse retele sociale i-ar ajuta mult niste indemnuri sanatoase sau noi stam la masa si ne-nfruntam din plin si pe altii ii lasam afara sau trebuie sa -i scoatem din retelele „pierdere de vreme „?

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      Cred că ar trebui să gândiți la faptul că nu avem o capacitate nelimitată de lucru. Câmpul nostru de lucru este limitat.

      Am scris despre capacitatea noastră restrânsă de a întreține legături frățești aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2009/01/20/tu-ce-valenta-ai-despre-legatura-frateasca-un-pic-de-chimie-spirituala/
      E legat de versetul acesta: ”Voi nu sunteti la strâmtoare în noi; dar voi sunteti la stramtoare in sentimentele voastre” si apoi “…largiti-va si voi”.
      Ce folos să mă apuc să răspund tuturor, să leg sute de relații. Aceste relații la un moment dat își vor cere tributul de timp. Acest timp nu-l am și nimeni nu-l are.
      Din acest principal motiv(nu numai) nu las nici comentariile la liber.
      Fiecare din noi este limitat de gardul capacității umane de a întreține legături frățești.
      Dacă nu suntem conștienți de această limitare ne trezim că fușerim, manifestăm superficialitate și indiferență. E mai bună o grădină mică și temeinic îngrijită decât un câmp plin de buruieni, e mai spre Slava lui Dumnezeu, mai plăcută Lui. Vorbesc de grădina relațiilor noastre frățești.
      Dacă cineva vrea să ia din ce e scris aici, să distribuie, e liber s-o facă, va găsi aceasta cred că în prima postare, nu e nimic interzis.
      Nu țin nici măcar să menționeze sursa!
      Oare nu din dragoste am scris ce am scris, credeți că din egoism? S-ar putea să apară și egoismul, iubirea de sine în ce am scris, m-aș bucura ca cei ce mă acuză să-mi și arate concret unde, ce am greșit, să mă pot pocăi unde și dacă e cazul. Har și pace!

      Apreciază

  6. Nu-mi aduc aminte sa fi fost suparata pe dv.
    decat putin iritata de dragostea dv. DOAR
    pentru cei care „au un loc in inima mea” ….
    si cu restul ce faceti?
    Nu-mi raspundeti mie caci dragostea se vede,se simte… nu se exprima in cuvinte….

    Apreciază

    • vesteabună spune:

      -Doamne dar cu acesta ce va fi?
      -Ce-ți pasă ție?
      TU vino după mine.
      Ca răspuns la întrebarea: ”și cu restul ce faceți?”
      Nu eu sunt mântuitorul lumii, Domnul este. Eu lucrez ce-mi dă El, postata încredințată mie. O fac cu credincioșie față de El. Dragoste întâi față de El, credincioșie față de Cuvântul Lui.
      Stau înaintea Lui, acolo mă judec, acolo cer Har, acolo mă pocăiesc. De acolo primesc sarcini.

      Apreciază

  7. […] învățătura este lăsată pe seama ”profesioniștilor” amvoanelor. Iar astfel de locuri aducătoare de câștig din evlavie numai învățătură ziditoare și curată nu mai dau. Gândurile s-au stricat de la simplitatea […]

    Apreciază

  8. vesteabună spune:

    „Pastorii nostri gândesc până la blidul cu zamă. Aici si acum.”
    Un comentariu de pe alt blog, unde comentatorul analizează un fenomen de îndepărtare a multor biserici de standardele biblice.
    Întrebarea era: „De ce pleacă tinerii din biserici?”
    iar unul din răspunsuri este mai jos:
    „Iosif Barna
    Dacă-mi permiteți o părere.
    Răspunsul acestei probleme este în Cartea Judecătorilor. Mai exact trebuie studiat fenomenul care se intâmplă cu poporul Israel după moartea lui Iosua. Premisa majoră o găsim însă in Deuteronom 6.
    – In primul rând, e vorba de un pricipiu fundamental de transmitere a unui sistem de valori (etos) morale si identitare de la parinți catre copii. De la strămoși catre generațiile viitoare. De la popă la următorul popă …si tot asa
    Spre exemplu: dacă eu nu merg la biserică nici copilul meu nu va merge; dacă eu nu ma rog, nici copilul meu nu se va ruga. etc Nu pentru ca nu vrea sau pentru ca nu poate ci pentru ca nu are de unde să invețe – nu are modele.
    – In al doilea rând, trebuie sa ne referim la necesitatea unui sistem de … dogme in interiorul carora sunt cristalizate acele valori morale si identitare. Ele sunt si vor fi intotdeauna nenegociabile si vor trebui păstrate si perpetuate de-a lungul generațiilor chiar cu prețui vieții. Dacă o generatie abdică de la perpetuarea lor generatiile urmatoare isi vor pierde valorile si identitatea.. cu toate implicațiile care rezultă de aici.

    In acest sens, intr-o biserica trebuie sa găsesti membri începând de la pruncul care se naste până la bătrânul de 90 de ani care se pregatește de plecare. O biserică in care există numai tineri este un fenomen extrem de grav. E o catastrofă. Este semnul sigur al transformarii si alienarii.
    Protestantismul, in genere, este un sistem care permite astfel de trasformari. E permisiv ideologic si nu poate fi resetat. Fie va ramane asa cum este si va produce aceleasi roade până la alienare si disparitie completă, fie este eliminat pur si simplu si inlocuit. Si mă tem că este imposibil. Nu vad – cel puțin eu unul nu cunosc – oameni care sa fie capabili sa gândească asa ceva. Știu ca pentru un baptist sună șocant ceea ce spun dar va asigur ca am argumente.
    Nu stiu daca le vom discuta vreodată.

    Eu unul am fost pe dinafara Bisericii mulți ani de zile. Apoi, cînd am cautat iarasi biserica ( cum era firesc, am cautat biserica copilariei mele – biserica baptistă) N-AM MAI GASIT-O !! Nu stiu cum se face ca m-am nimerit dupa vreo 15 ani de absență taman la BBSO. Vă marturisesc ca am fost șocat. N-aveam nici cea mai vagă idee ca așa ceva există si ca asa ceva este posibil. Apoi am aflat de Harvest si…uluitu-m-am foarte. Iar cînd am aflat ca chiar pastorul care m-a botezat pe mine ”a pus” de-o astfel de biserică … m-a apucat plânsul….
    Vă garantez ca cei din interior nu au perceptia asta. Eu au fost metamorfozati de-a lungul timpului incetul cu incetul – fara sa aiba perceptia transformarii. Dar cineva care a fost crescut in biserica baptistă 18 ani inainte de Revoluție… rămâne de-a dreptul șocat când intra intr-o astfel de ”biserică” si vede acolo toată șandramaua aia cu tobe, scenă, spectacol, lumini, zdrăngăneli … Iar dacă ma mai duc și la ăia din Nufarul ( nu stiu cum se numesc) mă apucă damblaua.

    Dacă in 15 ani s-au petrecut astfel de transformari, ce-o sa fie in urmatorii 40?? Dar in 80 de ani??
    Pe langă faptul ca protestantismul este permisiv ideologic nu există nici lideri care sa gândească pe termen lung – macar pe o perioadă de câteva generatii… 80 – 120 – 160 de ani….
    Pastorii nostri gândesc până la blidul cu zamă. Aici si acum. Face fiecare ce-l taie capul si actioneaza – nu intr-un sistem imuabil – ci după cum i se năzare.
    Cum sa rezolvi in felul ăsta astfel de probleme??
    Această problemă nu se va putea rezolva. Nu cu metodele pe care le aveți la indemână. Bulgărele de zăpadă se rostogoleste demult. Acum doar ii culegem roadele. Mai exact, ”era” informatică si tehologica – cu tot cu relativismul post-modern pe care il traversăm – nu face decât sa ne scoata in evidenta mai limpede si mai rapid acest fenoemen. Acum doar il vedem mai bine.
    Dar el nu a inceput de azi, de ieri.” Iosif B.
    sursa: http://mariuscruceru.ro/2018/11/20/exodul-tinerilor-din-biserici/

    Iar ca și comentariu la comentariu aș adăuga din memorie o afirmație a cuiva din cartea pe care o citesc acum „Marea Teroare” despre perioada 1936-1938 din Rusia, când în foarte scurt timp au fost uciși un milion de oameni la porunca expresă a lui Stalin: „unii au convingeri, alții își fac calcule”.
    Cartea Marea Teroare scrisă de un istoric, Robert Conquest este o analiză a perioadei cu multe date și mărturii, este analiza unei urgii, o urgie printre multe altele ale secolului XX, urgii care au provocat al doilea exod.
    Conform Bibliei, au fost profețite două împrăștieri, două pedepse: „de două ori” vei fi pedepsit, scrie la Isaia 40:2 și „le voi răsplăti îndoit nelegiuirea” (Ieremia 16:18) sau Osea 10:10 („îndoita lor nelegiuire”).
    Care au fost aceste două vinovății, sau răzvrătiri, Ieremia 50:21 („împotriva țării de două ori răzvrătită”)? Tot Ieremia răspunde la 2:13: „Poporul meu a săvârșit un îndoit păcat:
    -M-au părăsit pe mine izvorul apelor vii
    -și-au săpat puțuri crăpate, care nu țin apă…”.
    Aceste două vini au condus la două împrăștieri, una pe la deportarea în Babilon și alta în anul 70, profețită explicit de Domnul Isus.
    Această a două deportare a fost lungă, a ținut aproape două mii de ani și se sfârșește sub ochii noștri.
    Acum are loc al doilea exod, exodul evreilor spre țara lor, un exod ca cel din Egipt, precedat de urgii.
    Stalinismul a fost o astfel de urgie, după moartea lui Stalin în 1953, mulți evrei au plecat spre Israel.
    Cred că apostazia pe care o vede bine domnul Barna este la fel ca apostazia evreilor, îndoită, oamenii au părăsit izvorul de apă vie și și-au săpat puțuri care nu țin apa.
    Cei prinși în creștinismul apostat au o astfel de vină dublă: au părăsit Biblia și și-au dat învățători după poftele lor, nu țin apa cuvântului.
    Este însă posibil ca să nu mai vedem acel viitor peste 40 de ani, sau peste 80 de ani să avem viunea sau speranța sau îngrijorarea de „cum va fi biserica?” atunci sau ce se va alege.
    Profețiile sunt „istoria viitorului” a spus Isaac Newton și acest viitor este mai scurt decât îl văd cei îngrijorați de supraviețuirea unui bisericism care demult caută apă în puțurile crăpate ale organizațiilor făcute de ei. Cu banii lor.
    Că de la logica blidului cu zeamă pleacă toată această muncă de susținere a „mersului la biserică”.
    Scoate banii din ecuație și e ca și cum păpușarul scoate mâna din păpușă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: