O „Iglesia evangelica” in Madrid.

iglesiaevanghelicamadrid La demisolul unui bloc cu nimic deosebit de cele din Romania. E deosebita in schimb modestia locasului. Cand am vazut scris:”iglesia…” m-a dus gandul imediat la maretia catedralelor din Romania. O fi ramasita bizantina?
Tot la parterul unui bloc se strangea si adunarea unde am ajuns eu, intr-un locas aproape la fel de modest.
Unii se adunau fara a parea ca fac un lucru ciudat, in Retiro, parcul mare, pe iarba.
Har sa fie!

5 comentarii

  1. Draga Daniel intr-un bloc la subsol m-as duce dar in parc sa stau tolonita si sa numesc locas de inchinaciune parca mi se pare ceva detasat .acolo am vazut pe unul sau una cu picioarele pe sus in pantaloni scurti . Aceiasi situatie o intalnesc si la noi la americani si nu imi place .

    Apreciază

    Răspunde

    1. Sora Viorica
      Erau multi copii in acel grup. Chiar cel cu pantaloni scurti era un baiat de 12-13 ani. Mai erau cativa in jur cu bicicletele. Eu am stat cu ei vreo 20 de minute si sora cu care eram (lucreaza in Madrid) ne-a tradus ce vorbea fratele cu parul alb. Acel om avea Duhul lui Dumnezeu. Nu cred ca e important ca nu avea amvon. Despre amvon nu scrie NIMIC in Biblie, dar despre Duhul scrie foarte mult. Traditiile noastre sunt deseori ochelari inselatori care ne deformeaza viziunea. Uniformizarea nu este neaparat unitate. Unitatea este in Duhul, nu in obiceiuri. Mult Har!

      Apreciază

      Răspunde

  2. In Spania la Barcelona fratii se adunau in locasul spaniolilor,iar in oraselul de la cativa km de Barcelona intr-un mic apartament,de fapt o camera,,dar avea si o bucatarie cu bunatati..la terminare ne adunam acolo,si veam partasie in continuare cu fratii spanioli.
    Cred ca duminica ar fi mai benefic sa mergi doar oadta pe zi la adunare(sunt multi care stau departe)sa o prelungesti cu o masa de dragoste,,apoi dupa amiaza sa mergi la bolnavi,ori sa stai mai mult cu familia de care nu ai timp peste sapatamana.Eu..daca as fi pastor asa as face.As incerca.
    Cand eram copil mergeam la tara cu fratii si surorile,stateam pe iarba ,fiecare cum putea,,amintiri frumoase am de atunci..fartii ne dadeau paine de casa cu branza taraneasca de Banat..dar era ceva tqat de cald acolo…” nu stiu ce” ma simtem tare bine ca si copil.Nu-mi amintesc sa ne fi certat careva,,,ori eram eu f.cuminte? . 🙂

    Apreciază

    Răspunde

  3. Daniel nu m-am referit la amvon ci la felul de inchinaciune Elisa de asemenea clipe chiar mi-e dor .Le-am trait .Unde santeti fratilor,hai sa ne intalnim ,ce mare bucurie ar fi.Traim vremurile din urma unde numai vedem dragoste,credinciosie, ci numai mandrie ,amvoane cu inteleptii lumii cu pacate de orice fel .Uriciunea pustirii .

    Apreciază

    Răspunde

    1. Voia lui Dumnezeu pentru acum merge pana la implinirea dorintei de a vedea adunarea slavita. Adunarea in sarbatoare, in odihna, in sabatul veseliei, starea noastra duhovniceasca. A fost o apriga hartuire a lui satan ca timp de 70 de ani a interzis partasiile, i-a inghesuit pe oameni in catedrale in care au functionat total ochii, partial urechile si aproape deloc gurile. „Fiecare sa slujeasca altora” nu s-a putut practica. Dar….orice robie tine doar 70 de ani. Oamenii incep sa inteleaga, sa tanjeasca, vad in jurul meu, in frati, in tineri, tot mai multa dorinta dupa partasie, dupa crestere. Ma bucur enorm, inchisorile se deschid.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s