Creştere sau înmulţire!

„Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l” Geneza 1:28

Prima poruncă dată omului de carne a fost  creşteţi, APOI a fost  înmulţiţi-vă. Tot aşa este şi în Duhul: se urmareşte creşterea, maturizarea, întarirea în Duhul, şi secundar înmulţirea ca număr.
Acest post este un fel de comentariu la aceasta postare si la aceasta postare, blogul respectiv nu permite comentarii. Rog sa cititi mai intai postarile respective.
Ma bucur ca internetul este un domeniu al cuvantului usor-alergator, imi permit sa pun pe-aici cateva observatii.
Nu ar trebui sa se confunde cresterea cu inmultirea.
Cresterea este porunca dintai, se refera la maturizare, implinire, completare, invatare, inteleptire, ajungerea la statura, calificare, etc.
Inmultirea este aspectul secundar, se refera in general la marirea numarului, la multiplicare.
Cand se vorbeste in Noul Testament despre crestere, de cele mai multe ori se are in vedere cresterea spirituala, maturizarea in Hristos, cresterea in Har, inmultirea virtutilor, ajungerea la capacitatea de a fi mostenitor, de a fi intarcat, de a fi declarat matur.
Aspectul numarului si a cresterii acestuia pare secundar in tot Noul Testament, nu vedem o polarizare pe contabilizarea numarului, ci pe cea a maturizarii, a virtutilor, a harurilor. Se mai vorbeste mult mai mult despre inmultirea harului si a harurilor, mai putin a numarului. Cresterea numarului este o promisiune, nu ar trebui sa ne obsedeze, „credinta VINE in urma auzirii.” Sigur vine!
Apreciez analiza rece a situatiei „agentiilor religioase„, adevarata este, iar concluzia „Liderul religios contemporan isi zideste biserica lui si concurenta nu il va birui” este trista dar adevarata.
Pentru mine ramane un suspans claritatea acestei analize, confruntata cu incurcata situatie de pe teren, inclusiv a megabisericii respectatului analist.
Banuiesc pe cine are in vedere cand spune „acest fel de crestinism” in penultimul paragraf, dar as sugera ca analiza sa se extrapoleze si asupra propriei gradini. Pentru ca multe din concluzii sunt autoacuzari, sa luam una:”Suveranitatea lui Dumnezeu prin Isus Hristos este inlocuita cu suveranitatea liderului.” iar intrebarea:”Valul este din ce in ce mai mare si mai puternic; cine poate sa-i stea impotriva?” mi-o pun si eu. Pentru ca daca suntem onesti trebuie sa ducem analiza si concluziile pana in pragul de a face schimbari in propria gospodarie.
Cat de biblice sunt interpretarile corale sau orchestrarile? Pe cine zidesc in duhul? Nu cumva la vremea cand au fost introduse au fost acelasi factor lumesc de atractie: fanfara orasului canta in parc, fanfara bisericii canta in biserica. Nu vreau sa apar momeala, vreau doar sa arat ca nu e hrana, ramane momeala, chiar daca e veche si demult acolo, si chiar daca nu mai pacaleste pe nimeni. La un moment dat poate plictisteste. Tot la fel momelile de azi, nu sunt acuzabile pentru ca sunt noi, decat daca, de dragul onestitatii, le acuzam si pe cele vechi. Masura Scripturii trebuie pusa pe tot.
Sunt curios daca Duhul care trebuie sa condamne, il va duce pe analist mai departe sa ia masuri de condamnare a ceea ce Scriptura ii spune ca este nebiblic si sa se pocaiasca de acelea.
Pentru inspiratie sugerez sa se inceapa cu lumina acestui verset (mai sunt multe):”Din El, tot trupul bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei si se zideste in dragoste”.Efeseni 4:16
Daca in adunarile mici de la tara, se poate cat de cat face aceasta lucrare, as sugera sa se analizeze posibilitatea de a se face aceasta lucrare(:”
isi primeste cresterea„) „ prin ceea ce da fiecare incheietura” si ” lucrarea fiecarei parti in masura ei” in cadrul multimii de 3000 de membrii. Rugam publicarea rezultatelor analizei si a concluziilor!
Daca se concluzioneaza ca se poate, sa fim informati cum!
Daca se constata ca nu se poate, dorim sa vedem o pocainta de care sa ne bucuram cu totii, insotita de masuri de redresare.
d.

10 Responses to Creştere sau înmulţire!

  1. elisa spune:

    Nu credeti ca e un inceput bun?
    Daca sunteti atat de aproape de Oradea,nu se poate sa va intalniti?
    Respinge fratele P.N.ideile altora cum se plangeau unii?
    Ati putea pune umarul si Dv.ca in sfrasit in Romania sa se faca ceva,
    nu doar sa se vorbeasca?sa cada zagazurile,sa curga Apa?
    Faca Duhul lui Dumnezeu Cale prin acest maracinis care ne impresoara.

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      „Nu se poate sa va intalniti?”
      Nu se poate sora Elisa.
      Din doua motive mari.
      Unu: nu exist in schema, in organigrama, in ierarhie. Sunt necarturar si de rand, fara functie si deci fara har. Ce-i ala?
      Doi: sunt ocupat, cat timp as cobori ar inceta lucrarea, poporul este imprastiat pe zid…intelegeti. Nu cobor din Sion. O fi Tobia fidel Babilonului, eu sunt fidel Sionului, aici, printre daramaturi e locul meu. Domnul meu pe care-l iubesc nu ma lasa. Eu pe El zidesc, nu cunosc alta temelie. Stiu ca ziditul pe langa temelie e sport religios, dar eu nu lovesc in vant.
      Apoi: de ce dispretuiti Cuvantul?(„nu doar sa se vorbeasca!”) Il dispretuiti pe Dumnezeu! Apostolii au facut mult mai mult decat au mers peste tot si AU VORBIT?
      Credinta vine in urma AUZIRII.
      Maracinis? Cine tulbura pe Israel? Ahab sau Ilie? Aparenta ordine invocata este de fapt tulburarea si maracinisul.

      Apreciază

  2. elisa spune:

    Pregatiti calea ca sa creasca cu adevarat Biserica,inmultirea insemana cum spuneti doar cifre.
    Este meditatia noastra ca si crestini prea superficila,nu are profunzime,de aceea nu ne schimbam,

    Apreciază

  3. INTREBAREA CARE MI-A SCHIMBAT VIATA
    De David Ryser
    Acum citiva ani, am avut privilegiul sa invat intr-o scoala de misiune. Studentii mei erau flaminzi dupa Dumnezeu, si eram mereu in cautarea de noi forme sa ii ambitionez sa se indragosteasca si mai tare de Isus si sa devina voci ale unuei Biserici reinoite. Am gasit un Quote care i se atribuia Predicatorului Sam Pascoe. Este o scurta versiune a istoriei crestinismului si zice cam asa:

    “Crestinitatea a inceput in Palestina ca o partasie; s-a mutat in Grecia si a devenit o folozofie; s-a mutat in Italia si a devenit o institutie; s-a dus in Europa si a devenit o cultura; a venit in America si a devenit o Intreprindere.”

    Unii dintre studenti erau in virsta de 18 sau 19 ani…copii de scutece – si as fi vrut sa inteleaga si sa aprecieze importanta ultimei propozitii, asa ca am clarificat adaugind… „Institutie…asta este un business…”. Dupa citeva momente, Martha, cea mai tinara din clasa a ridicat mina. Nu mi-am imaginat ce-ar fi putut intreba. Am crezut ca istorisirea asta scurta era suficienta si se explica singura si ca eu am performat minunat. Dar…desi credeam ca nu mai incapeau in discutie nici un fel de intrebari, am facut semn ca am vazut mina ei ridicata si am spus…”da, Martha.” Si Martha mi-a pus asa o simpla intrebare…”Un business? Dar n-ar trebui crestinitatea sa fie un trup?” Nu mi-am putut imagina unde ar duce aceasta intrebare…asa ca singurul raspuns care l-am avut a fost “da…” Dar ea continua…”dar cind un trup devine un business…nu- i aia prostitutie?” In sala se facu tacere. Pentru citeva secunde nimeni n-a miscat si n-a vorbit. Eram cu totii inmarmuriti, ingrijorati sa facem vreo miscare pentruca prezenta Lui Dumnezeu a umplut sala, si am stiut ca sintem pe teren sfint. Nu m-am putut gindii la altceva in acele momente decit …”wow…de ce nu m-am gindit eu la asa ceva?” Dar nu mi-am permis sa-mi spun gindul cu voce tare. Dumnezeu era in controlul acelei clase…

    Intrebarea Marthei mi-a schimbat viata. Vreo 6 luni m-am gindit la intrebarea ei cel putin odata pe zi. “Cind un trup ajunge sa fie business, nu este prostituat?”. Si nu este decit un raspuns la intrebarea ei. Raspunsul este “da”. Biserica Americana, in mod tragic, este populata din greu de oameni care nu il iubesc pe Dumnezeu. Cum putem sa-L iubim? Ca nici nu- L cunoastem; adica…sa-L cunoastem cu adevarat.

    Inca stau pe pozitia ca cei mai multi credinciosi americani nu- L cunosc pe Dumnezeu si deci n-au cum sa-L iubeasca. Radacina acestei conditii origineaza in felul cum venim la Dumnezeu. Multi am venit la Domnul pentru ca ni- i s-a spus ce poate El sa faca pentru noi. Ni- i s-a promis ca El o sa ne binecuvinteze in viata si o sa ne ia in cer dupa ce murim. Ne-am casatorit cu El pentru ca era bogat…si nu ne pasa daca traieste sau moare atita vreme cit ne ramine avutia. Am transformat Imparatia LuI Dumnezeu intr-o afacere, facind afaceri cu lucrurile sfinte. Asta n-ar trebui sa se intimple,. Ni s-a poruncit sa-L iubim pe Dumnezeu si am fost chemati sa fim mireasa Lui- asta este o treaba foarte intima. Ar trebui sa fim iubitii Lui. Cum putem iubi pe cineva pe care nici nu-I cuno sti suficient? Si chiar daca L-am cunoaste asta nu este garantie ca il si iubim. Sintem noi iubiti sau ne prostituam?

    Am cintarit intrebarea Marthei din nou intr-o zi…”care este diferenta intre o iubita si o prostituata?” Am realizat ca multe din atribute sint comune doar ca o iubita face totul din dragoste. O prostituata doar se preface ca iubeste…atita vreme cit platesti. Apoi mi-am mai pus o intrebare…”Ce se va intimpla daca Dumnezeu se opreste din a-mi mai plati? Pentru urmatoarele citeva luni i-am dat timp Domnului sa ma cerceteze sa vada de ce il iubesc si de ce il servesc. Sint eu un adevarat iubit al Lui? Dar daca Dumnezeu o sa se opreasca din a ma binecuvinta? Cum o sa fie daca n-ar mai face nimic pentru mine? As continua sa-L iubesc? Te rog crede-ma…Eu cred in promisiunile si binecuvintarile Lui Dumnezeu. Chestiunea aici nu este daca Dumnezeu isi binecuvinteaza copii; chestiunea este conditia inimii mele. De ce il servesc? Sint binecuvintarile in viata mea un dar de la un Tata iubitor, sau sint plata pe care am cistigat-o sau un bacsis/ de dragoste?

    Il iubesc pe Dumnezeu fara nici o conditie? Si mi-a luat chiar citeva luni sa fac lumina la aceste intrebari. Chiar si acum citeodata ma ingrijorez ca dorinta mea de a-L iubi pe Dumnezeu este insotita de o anumita atitudine si comportament. Ma aflu citeodata dezamagit cu Dumnezeu si minios ca El nu mi-a implinit unele nevoi inchipuite de mintea mea. Suspectez ca n-am sa rezolv niciodata aceasta dilema pina la capat, dar doresc mai mult ca orice sa il iubesc pe Dumnezeu din toata inima.

    Asa ca ce o sa fie? Ce sintem? Iubiti sau prostituati? Ca in cer nu exista prostitutie, sau in Imparatia Lui Dumnezeu, dar sint suficienti din cei care au fost odata si s-au transformat, s-au schimbat. Crede…pentruca iti spune cineva care a trecut pe-acolo. Nu exista nimic care sa inlocuiasca o relatie intima cu Dumnezeu. Uita-te la Matei 7: 21-23. Trebuie sa alegem. – Dr. David Ryser.
    (Editor’s Note: This article was forwarded to me Dr. David Ryser by Andrew Strom. To subscribe to his e-mails send a ‘subscribe’ email to-
    prophetic@revivalschool.com)
    Posted By Rodica Botan to PE GINDURI at 6/19/2009
    tradusa de Rodica Botan

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Despre trupul devenit afacere:
      Ma tot gandesc la casierul Domnului Isus. Un hot si un vanzator. Nu stia Domnul? N-a prins invierea, nici rusaliile, n-a luat arvuna, nu va lua nici completarea.
      Cu privire la cei care-l vand pe Domnul, am tot scris si ma tot mir. Ma gandesc la indelunga rabdare a lui Dumnezeu. Atata marfa fara CTC, neprobata, neincercata. „cunosti ravna lui INCERCATA”? Criteriul de alegere al furnizorului religios este divertismentul.
      Dar ma cercetez si pe mine: prietenia cu lumea, dragostea de lucrurile ei, gandirea la lume, e tot preacurvie. Domnul ne vrea ca un indragostit, sa stea cu noi la nesfarsit, sa ne gandim doar la El, sa-i citim gandurile, sa alergam prin gradini, sa culeaga roade din gradina noastra. Sa ne placa de El. E gelos pe asta.
      „Preaiubitul meu e Unul
      fara seaman pe pamant
      glasul Lui e armonie
      cantec este-al Lui Cuvant.”(TD)

      De multe ori noua ne e valabila cartea Osea.

      Apreciază

  4. elisa spune:

    Ziceti”nu dispretuiti Cuvantul” scuze,dar mi-ati pus in gura cuvinte nerostite
    de mine..Nu pot dispretui Cuvantul,,,,e grav tare ceea ce spuneti,
    am spus”nu doar sa se vorbeasca ..ci sa se faca ceva…Noi,ca si oameni,eu,Dv.,PN.,M.C.,sa facem ceva in sensul aplicarii practice direct la obiect.
    A ajuns biserica de rusine..am iesit azi dupa amiaza cu inca doua surori,,dupa circul(cum bine spune fr.Paul Washer)cu fanfara,cu soliste care tipa ca atunci cand se fac vocalize,,,etc.nimic ziditor NIMIC.
    Am iesit inainte de predica,eram deja secatuite,obosite de circ.
    Cine sufera ?
    Biserica,nu sunt barbat ca sa pot lua atitudine.
    Da,suntem cu totii de vina se zice…Dv.poate stati undeva pe ziduri,eu suport insa realitatea cruda,nu mai e Har!
    Al cabot ! nu mai e slava.
    Ma gandeam ca trebuie facuta o reforma,trebuie sa se faca o ruptura cu pacatul,pentru ca ceea ce se practica:DIVERTISMENTUL e pacat!

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Sora Elisa, ma leg de indemnul dvs.: „sa facem ceva in sensul aplicarii practice direct la obiect.”
      Vreau sa va spun ceva.
      Nu putem dezlega faptele pe care le face cineva de structura lui launtrica, de „soiul” lui.
      Dl Isus a spus:”Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui.”
      De aceea, ce spuneti dvs NU se poate realiza. Eu lucrez la pom, sadesc, ud, etc….dvs. va intrigati ca maracinele nu face struguri.
      Nu are nici un rost sa agatam pere in rachita, ca numai pe orbi ii pacalim.
      Daca rachita face frunze e normal asa, las-o sa faca frunze si…Har Domnului, nu dori sa faca altceva.
      Marul va face mere, ciresul cirese, etc.
      Ma intelegeti? e fara sens sa explic cuiva ce roade ar trebui sa aduca, pot insa sa lucrez la sadirea unui pom nou, la udarea(invatarea) unui pom sadit, la cresterea launtrica, duhovniceasca a ceea ce este nascut din Dumnezeu. Realitatea dovedeste ca multi nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar ar vrea sa-i fie folositori. Acesti oameni trebuie indemnati spre pocainta, nu spre etalarea talentelor. Sistemul este insa vinovat de evitarea pocăintei și exersarea păcălinței, a artei care inlocuieste Harul. Sistemul e pomul care nu va produce altceva.
      Har!

      Apreciază

  5. elisa spune:

    Frate Dan,ziceti ca a inceput sa se sape pe bloguri,dar eu imi amintesc ca Dv.aici ati vorbit despre cele scrise de fr.Paul N.si ca asteptati sa vedeti ceva schimbari..daca bine imi aduc eu aminte…Deci daca Dv.ati inceput,trebuie sa suportati si consecintele . 🙂
    Pacat ca ati sters,pentru ca acum nu pot sa va arat „negru pe alb”ca „vorbeati” si nu propovaduiati Cuvantul,despre care in mod nedrept mi-ati spus ca Il dispretuiesc..Deci va rog sa rectificati..nu sa va cereti iertare… . 🙂

    Apreciază

  6. elisa spune:

    Nu as vrea sa discut aici despre cei la care va referiti,poate ca nu am inteles eu bine,nu as vrea sa arunc cu „nisip”,nici macar cu praf,nu cu pietre.
    Mi s epare ca lucrarea Duhului Sfant nu se poate aprecia de la distanta.
    Despre pocainta cuiva nu pot vorbi decat cand stiu precis ca nu spun gresit.
    Este totul in deriva si nimic nu mai suna bine.

    Imi sunteti dator cu o retragere a faptului ca mi-ati pus in carca ceva de care sa ma fereasca Domnul sa ma fac vinovata.Stiti,eu cred ca cine are Duhul si supara pe un altul,imediat ii pare rau si-si cere iertare,ca sa nu-si incarce cugetul.Daca eu v-as fi spus ca dispretuiti Cuvantul,sigur ati fi reactionat,de aceea ma mir de tacerea Dv.in acest sens.Oricum Domnul cu mila,El stie ca pentru mine cel mai important si vital este Cuvantul.Conteaza parerea Lui despre mine pacatoasa.
    Har si Pace sfanta!

    Apreciază

  7. vesteabuna spune:

    Sora Elisa
    Am acum ceva timp si va explic.
    M-ati acuzat ca v-am acuzat.
    Asa este.
    Ati spus in primul comentariu la acest post:”Ati putea pune umarul si Dv.ca in sfarsit in Romania sa se faca ceva,
    nu doar sa se vorbeasca?sa cada zagazurile,sa curga Apa?”
    Eu v-am „acuzat” ca expresia „nu doar sa se vorbeasca” este o dispretuire a Cuvantului, pentru ca dvs. ati scris:”in Romania sa se faca ceva”, cu alte cuvinte acest „facut” ar putea fi altceva decat a vorbi. Ce sa facem? sa zidim temple? sa infiintam scoli? sa trasam strategii? sa facem alte uniuni?
    Cred cu tarie ca „credinta vine in urma auzirii”, ca cei care cred, vorbesc:”am crezut de aceea…” ce-am facut?: AM VORBIT. Credinta proclama,canta, se roaga si in inchisoare, oriunde, nu scrie memorii si nu infiinteaza organizatii.
    Si aici pe bloguri, credinta vorbeste, vorbeste si Sanbalat unionitul si Ghesem si Tobia si fii Edomului, si Simei(din casa lui Saul) si Ahab si toata linia de inchinatori in locuri inalte a Imparatilor Israelului de dupa Ieroboam. Daca nu i-am vedea in Biblie ne-am mira cand ii vedem in realitate. Exista falsul, prefacatura, imitatia, urmasii robului(Ieroboam), nu ai Fiului(Roboam). Nu voi urma calea lor chiar daca este una a majoritatii, 10 semintii contra 2. Raman in Ierusalim. Cred in puterea Cuvantului. Asa sa intelegeti ce am spus eu ca dispretuiti Cuvantul, e destul Cuvantul, ce alt facut mai trebuie?
    „….. si raman in pace in Sionul meu,
    rada toti de zidul prabusit gramada,
    ochi deschisi prin Duhul cer lui Dumnezeu,
    Noul Lui Sion, ca tot mai clar sa-l vada.”
    fratele dan

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: