Intre Egipt si Babilon

La Isaia 30 si la Ieremia 40-44 scrie despre intoarcerea in Egipt a celor lasati nestramutati in Babilon.

Cam asta e si pozitia spirituala a noastra, acelor care credem si asupra carora a venit sfarsitul veacului: scosi din Egipt si scapati si de Babilon, ramasi intr-un Ierusalim in ruine.

Egiptul reprezinta starea fireasca dinaintea nasterii din nou.

Babilonul reprezinta inselaciunea caii religioase pline de fast, organizare si sarbatori, tot o stare fireasca.

Ierusalimul reprezinta legamantul cel Nou, cel mai bun, prin care ne apropiem de Dumnezeu, locul cel Sfant, locul ceresc in care am fost stramutati, un loc in care au fost lasati cei mai saraci si cei neimportanti, „Dar Nebuzaradan, capetenia strajerilor, a lasat în tara lui Iuda pe unii din cei mai saraci din popor, pe ceice n-aveau nimic; si le-a dat atunci vii si ogoare”(Ier 39:10)… „De pilda, fratilor, uitati-va la voi care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales..” (I Cor 1:26).         Ierusalimul nu oferea organizarea si siguranta Egiptului sau Babilonului, devenise un loc respingator, cum sa crezi ca Dumnezeul Atotputernic, creatorul universului Si-a legat numele de acel loc, de niste pietre daramate, de niste ruine?

Tot la fel si astazi exista un Egipt spiritual, din care am iesit si un Babilon spiritual in care n-am fost dusi sau din care unii dintre noi am scapat. Ierusalimul spiritual este intre ele. Faptele din Isaia si Ieremia au fost scrise pentru invatatura noastra, „CA SA NU…” si noi. Partea pozitiva, a ceea ce ar fi bine sa facem si cum sa fim nu fusese inca revelata la acea vreme.

Unul din psalmii robiei: 137 ne aduce aminte sa facem din Ierusalim „culmea bucuriei”. Ieremia ne aduce aminte  „Cei din pamantul departat, ganditiva la Domnul, si Ierusalimul sa fie în inimile voastre.” (Ier 51:50) Ierusalimul era o gramada de moloz cand s-au scris acele cuvinte.

      Ierusalimul spiritual este Adunarea, locul ceresc in care am fost stramutati, fara granite fizice, fara localizare geografica si fara adresa. Dinafara privit este un loc cu daramaturi, doar ruine, ciudat ca un om intelept ca Daniel se ruga cu geamul deschis spre acele ruine. Pentru cel ce are insa credinta si viziunea noului Ierusalim, nu exista un loc spiritual  mai sigur. Din punct de vedere omenesc a pune in practica principiile adunarii ceresti, a partasiei, a legaturii fratesti, a invataturilor Harului gratuit si felurit, (lucruri toate invatate in Evanghelia de care vrem sa avem parte) este o absurditate, nu poate provoca decat ironia+iritarea Babilonului. Felul neorganizat dupa principiile lumii, ignorat si ridiculizat de Tobiile si Sanbalatii mileniului III, nu poate produce decat dezgust, „noi nu L-am bagat in seama.” Daca acest fel nu ne-ar fi dictat de insasi natura relatiei cu Domnul-Capul Adunarii si de oglindirea Slavei Lui, l-am putea considera secundar si abandonabil. Insa Domnul vietii si-a legat Planul sau prin legamant de trupul purtator de viata, Biserica cea vie, Adunarea, Plinatatea Celui care UMPLE TOTUL IN TOTI. Babilonul are ierarhii, nu umple nimic, nici Egiptul.

Cu cata insistenta ne vorbeste parca noua Cuvantul prin Ieremia: „DACA VETI RAMANE IN TARA ACEASTA  va voi zidi si nu va voi nimici, va voi sadi si nu va voi smulge…”(Ier 42:10) „A zidi” si „a sadi” ne vorbesc de lucrarea adunarii caci  chiar in primul an al acelei aparente debandade „au avut un mare belsug de vin si de fructe de vara.”(Ier.40:12)

Sa luam aminte la Cuvant si sa ramanem in Ierusalim, intre Egipt si Babilon , sa ne rugam sa ni se deschida ochii inimii ca sa pricepem „bogatia Slavei mostenirii Lui” chiar in cei mai neinsemnati sfinti. (Ef 1:18)

Izbucniti cu toate in strigate de bucurie, daramaturi ale Ierusalimului! Caci Domnul mangaie pe poporul Sau, si rascumpara Ierusalimul.” (Isaia 52:9)

Reactia celor neascultatori a fost atunci:”Lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel!”(Isaia 30:11) Chiar si astazi cand insistam asupra caracterului ceresc al adunarii, multi din cei ce sunt intr-un fel iudei, cunosc Cuvantul, dar mai putin Intruparea Lui ne spun la fel: „Lasati-ne in pace cu Sfantul lui Israel”. Aici credinta se arata in a sta locului cand toti isi aleg capetenii si se coboara in Egipt.

Nu am fost chemati sa alcatuim o comunitate, ci sa avem o comuniune(partasie) cu Tatal si cu Fiul Sau. Daca de afara acest lucru se vede doar comunitate(grup, adunare, etc.) este nedefinitoriu. Nu scrie nicaieri: mergeti in toata lumea si infiintati biserici sau comunitati ci „vestiti Vestea Buna”. Ca cei scosi afara de aceasta veste s-au unit impreuna in „adunarea celor scosi afara” (eklesia) se datoreaza faptului ca au fost scosi, nu s-au unit ca sa fie scosi.

Sa ramanem in Ierusalim!

Am legat ideile de mai sus in cuvinte cu codita si ritm, sa se retina mai usor, versuri adica: Din Ierusalimul sufletului meu

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s