Scrisoarea(1.) lui Gustav Pocsy catre Marcu Nechifor-„draga frate te-ai impotmolit”.

02.XI.1977

„Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit, care se clatina inaintea celui rau”.(Pilde 25.26).

Draga frate Marcu,

 

Nu te mira de faptul ca, eu iti raspund la scrisoarea ta trimisa fratelui Ioanovici, dar noi suntem in legatura intima si te iubim amandoi, asa ca mi-a dat sa citesc scrisoarea ta, dupa ce mai intai mi-a povestit intalnirea si convorbirea voastra.

Trebuie sa-ti marturisesc, ca si impresia mea este , ca nu mai vorbesti cum ai vorbit cu multi ani inainte, cand ti-am ascultat cuvintele rostite de tine, cand simtitor era prezent Domnul si cele marturisite erau: „Mireasma lui Hristos.” – moarte spre moarte, sau de la viata spre viata.

Nu spun ca, nu mai esti ceea ce ai fost, caci ai fost si esti fiul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, dar nu mai faci ce ai facut, cum ai vorbit, cand cuvintele tale erau „sabie cu doua taisuri.” Cauza o stie Dumnezeu dar, sunt convins ca stie si sufletul tau(matale).

De cand te cunosc(aproape de 30 de ani), mi-erai un exemplu de viata sacrificata, fara compromisuri, si cand erai pus in situatie, cui sa te supui: Cultului Baptist sau Domnului Isus, atunci nu te sfatuiai cu nici un om.(Gal.1.16), ci te supuneai Domnului, oricat te costa. Dar, acum cand te intalnesc, sau te ascult, vorbesti fara putere, traiesti din amintirile si experientele experimentate, de atatia ani. De ce?

Ceea ce scrii despre mostenitorii, nu corespunde Scripturii. Noi nu luam mostenirea Evreilor, ci „suntem impreuna mostenitori cu ei.” (Ef.3.6). Si conform Cuvantului lui Dumnezeu, aceasta mostenire nu se poate pierde, caci „Sunt incredintat, ca El are putere, ce I-am incredintat, pana in ziua aceea”. Iar „Lucrul acela bun, care mi s-a incredintat il pazesc prin Duhul Sfant, acre locui este in mine.”(2 Tim.1,12,14). Sau de la I Petru1.4,5, unde zice asa: „… si la o mostenire nestricacioasa si care nu se poate v este ji, pastrata in ceruri pentru noi.”, iar in ce priv este pe noi, iata: „Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta….” Ma mira faptul, ca ai inceput sa vorbesti asa, cum vorbesc cea mai mare parte a pocaitilor?, de pretutindeni, din toate cultele neoprotestante.

De aceea: indulgenta si iertare, dragostea despre care vorbesti in scrisoarea ta este falsa. Domnul nostru Isus Hristos n-a fost nici indulgent, nici dragastos, nici cu iertare cand s-a intalnit cu fariseismul, cu carturarul, cu cunoscatorul legii, ci le-a spus: „Vai de voi. Nebuni si orbi. Pui de naparci.”

Dar te-nteleg ca n-ai incotro, bietul de tine, din moment ce consideri pe toti botezatii in apa Cultului Baptist – pocaiti, frati, surori. Daca am falsificat temelia, de ce sa nu fie falsificat si restul? Ma silesti sa ma port ca un frate fata de un suflet despre care Domnul Isus spune: „Nu este al Meu.” Rom.8.9. Am dreptul, am putere sa iert pe cineva cand pacatuieste contra mea, ori de cate ori vine la mine si-mi cere iertare, dar nu pot sa-l iert pentru vrajmasia ce are impotriva lui Dumnezeu. Un adevarat crestin poate sa cada in intuneric, dar nu poate umbla in intuneric. (Mica 7.8; Ioan 8.12). Din moment ce observ ca unul dintre membrii din adunare, nu cade in vreun pacat ci traieste in pacate, atunci nu ai altceva de facut decat sa execute cele cerute de Cuvant la 1 Cor.5.11-13. Spune-mi sincer, de cand nu mai fac Cultele asa ceva? Si noi ce putem face? Facem compromisuri. Dar atunci sa nu ne miram ca nici Domnul nu ia partea Cuvantului.

Intr-un an, este mult de atunci, ai marturisit Cuvantul lui Dumnezeu din Regi14.1-6. Tot ce ne spunea Domnul era „foc mistuitor”. Cand a venit randul la rugaciune, fr. Covaci s-a rugat „drept altul”, cu toate insistentele Cuvantului: „De ce te dai drept altul?” Si dumneata ai spus cu cuvinte tari: „Iarta-l Doamne.” (de vreo trei ori). Si Domnul era prezent; de aceea a pastrat linistea contrar unor (nu putine) duhuri tulburate. Da. „Sunt insarcinat sa vestesc lucruri aspre.” Ai fost? Nu mai esti? N-am auzit de la dumneata niciodata o altfel de Evanghelie (dupa om), pe care o scrii in aceasta scrisoare. Cum adica? Socotesti pe Esau, pe Saul, pe fiul risipitor pe acelasi nivel, pe acelasi plan cu fiii lui Dumnezeu?

Dar, Scriptura vorbeste clar, ca nici „cei care au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit.” (Evrei 11.39). Caci, „fagaduinta Tatalui era: veti fi botezati cu Duh Sfant.” (Fapte 1.4-5). Noi nu putem pierde mostenirea noastra, nici harul lui Dumnezeu nu-L pazim noi, ci Harul ne pazeste , Harul mantuitor. Suntem niste fiinte minunate „…iubite in Dumnezeu Tatal, si pastrati pentru Isus Hristos.” (Iuda). „Viata noastra este ascunsa cu Hristos Isus in Dumnezeu.” (Col.3.3).

Draga frate, te-ai impotmolit. Nu stiu cum, si nu stiu de ce. Nici nu doresc sa stiu. Sunt convins ca nu este vreo decadere morala. Undeva ai fost silit sa faci vreun compromis. Nu este cel mai rau lucru. Cel mai rau este ca nu vrei sa recunosti in fata Domnului, nu neaparat in fata fratilor. Si vei vedea ca primesti inapoi inmultit pierderea de slujire.

Al vostru frate in Isus Hristos, Gusty.

P.S. Iarta-ma, caci contrar obiceiului mai adaug unele lucruri principale, dupa ce am incheiat scrisoarea mea.

La Genesa 9.37 nu este vorba ca, Iafet in corturile lui Sem, ci „Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem.” Adica:…fara drept de catateni in Israel, strain de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara ajutor, fara Dumnezeu in lume….(Ef.2.12-16).

„Cel ce va birui,…” Intrebare cinstita: Cine sunt acestia? Cum vom sti ca suntem biruitori? Iata raspunsul Domnului: „Oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta voastra(noastra). Cine este cel ce a biruit lumea daca nu cel ce crede ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.”(1 Ioan 5.4-5). Si iata, cum se doved este ca noi deja aici si acum stim ca suntem din ceata biruitorilor: „Cel ce va birui va mostni aceste lucruri: Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu.”(Ap.21.7).

Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste clar: „O nadejde amanita imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata.”(Pilde 13.12). Da. Asa suna marturia noastra din Sabat: „…totusi in toate aceste lucruri suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit.”(Rom.8.37). Sau aceasta marturie: „Multumiri sa fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta totdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos Isus…”(2 Cor. 2.14).

Din nou subliniez: nu stiu de unde ai luat aceasta „Evanghelie”, lipsita de incredere. (Gal. 1.6-7). Niciodata nu am auzit astfel de Evanghelie din gura dumneavoastra. Numai cei care au ajuns in Sabath pot sa vesteasca Evanghelia, „pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit…, noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit, prin Duhul Sau.” (. Cor. 2.9-10).

La Marcu 11,25,26 este vorba de pacatele contra persoanei mele. Daca am „firea dumnezeiasca”, atunci este natural sa il iert, dar nu este vorba de adunarea Cultului Baptist, care cu viata mostenita de la Adam canta cu glas tare: „…toata energia mea pun la dispozitia Ta”. Ce sa faca Domnul cu energiile blestemate mostenite de la Adam blestemat? „In pustie sa pregatiti Calea Domnului.” (Isaia 40.3).

Va rog sa ma iertati de greselile gramaticale si titlurile necorespunzatoare.

Al vostru frate in Hristos Isus.

„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal D omnul ui nostru Isus Hristos, care dupa indurarea Sa cea mare ne-a nascut din nou, prin Invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi.

Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, prin mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi.” (1Petru 1.3-5).


Corespondenta fratelui pocsy: aici.

30 Responses to Scrisoarea(1.) lui Gustav Pocsy catre Marcu Nechifor-„draga frate te-ai impotmolit”.

  1. eu spune:

    Frate Dan,nu inteleg care este rostul publicarii acestei scrisori,cata vreme nu este publicata si scrisoarea fratelui Marcu.Oricum el nu mai este,ca sa dea replica necesara,oricare ar fi ea.Este ziditor asta pentru cineva? oricum e o prezentare unilaterala.Fratele Marcu,pana ce a murit a pastrat legatura
    cu frati de la Otelul Rosu,cu fr.Petrica Gaina de la Boutari,a murit cum a trait,ca un om a lui Dumnezeu.A tarit in conditii f.grele,i se furau si banii
    pe care ii avea sau primea pentru copiii pe care ii avea in grija cu sora Ada.
    Nu am inteles ce sens are scrisoarea catre un om plecat la Domnul.Chiar de ar fi gresit intr-un moment,dar nu ma pot pronunta,cata vreme nu citesc scrisoarea fr.Marcu.
    Chiar daca noi nu spunem”despre morti numai de bine”cred ca nu e binevenita publicarea scrisorii.
    Ramaneti cu Domnul pe mai departe.

    Apreciază

  2. vesteabuna spune:

    Sora Eliza, daca v-ati uitat cu atentie, scrisoarea este datata 2 noiembrie 1977. Rostul publicarii ei il inteleg mai bine cei care au trait acele vremuri. Pentru ei am publicat. Viata e prea scurta sa va explic totul. Compromisul de care vorbeste fratele Pocsy ca l-ar fi facut fr M.Nechifor nu a fost probat, doar banuit. Acum, cand se deschid dosarele, stim despre ce fel de compromis a putut fi vorba. Nu neaparat de colaborare sau vanzare de frati, ci mai degraba de aparent nevinovata stirbire a mesajelor, de temperare a ascutimii cuvantului. Fr. Pocsy a fost un outsider, un slujitor al lui Dumnezeu dinafara oricarui cult, ca si fr Moldoveanu, Tonoiu, Todor, Moisescu, Iovin, Ioanovici, oameni folositi de Dumnezeu cu putere, din care isi trageau „seva” multi din marii predicatori oficiali. Acum incepe vremea zugravirii mormintelor, a varuirii, a pictarii biografiilor, „fratii nostri” au fost inchisi, vor spune fii celor care i-au bagat la puscarie. Pana la judecata, nimic nou sub soare.
    Fr M.Nechifor a ramas in cult, invins de iluzia ca poate sluji si cultului si Domnului. Salariul l-a luat de la Cult, nu de la Domnul. Pe-acolo pe undeva a fost problema. Si este. Pana acum nimeni nu a reusit sa fie sluga la acesti doi stapani foarte diferiti: Domnul Isus si salariul de pastor(mamona). Domnul nu semneaza stat de salarii, ci o agenda de suferinte, un inventar de cruci impreuna cu proceduri de luat jugul Lui „caci este bun”. Nici chiar Darwin nu i-a schimbat planul.

    Apreciază

  3. elisa spune:

    Fratele Marcu a fost pastor aici la Caransebes,dar cand eram copil venea si predica,de undeva de departe,nu stiu de unde anume,asta era pana in 1963,cand am plecat la Brasov.Aici a lasat o marurie buna,la fel in alte locuri.Mi-este greu sa aud ceva rau despre el,pentru ca intrat in inimile fratilor de aici,din vremri de demult,ca un om tare credincios si care ajuta mult copiii din strada,pe unii din ei chiar i-am auzit marturisind cum au fost de bine ingrijiti,se lasau pe ei,el si sora Ada si dadeau acestor copii.A ytrait sarac si amurit si mai sarac.Ma doare pentru ca mereu aud despre cate cineva cate un lucru neplacut,nu mai este nimeni cum trebuie?
    Cei care isi iau salariul de la cult,fac rau? nu spune Domnul ca pastorii traiesc din evanghelie?

    Apreciază

  4. vesteabuna spune:

    Sora Elisa
    Nimeni nu este imaculat. Ne-ar prinde tare bine daca am intelege. Ar functiona si mustrarea fara probleme.
    Realitatea de pe teren este ca in multe locuri prefacatoria este norma, mediul, obisnuinta. Se traieste de parca am fi perfecti iar greseli, scapari, compromisuri sunt doar ale altora. In Scriptura vedem altfel de oameni, criminali ca Moise, ca David, fricosi ca Ghedeon, incapatanati ca Iona si multi altii, oameni de care Dumnezeu s-a folosit atunci si se foloseste astazi ca sa ne fie pilde.
    Eu nu am citat scrisoarea aceasta pentru a injosi pe cineva, ci pentru a arata ca a existat un compromis atunci, fratele Pocsy nu stia despre ce fel de compromis e vorba, dar banuia. Astazi noi stim mai multe. Nu e vorba de a anula tot Harul turnat de Dumnezeu prin cineva, pentru ca atunci ar trebui sa vorbim tot timpul despre Moise criminalul si David ucigasul.
    A existat o pocainta si o vreme a ei. O vedem tare bine la David. Cati ar avea nevoie de ea astazi. Dar astazi „pocaitilor” le e rusine de pocainta, au temple mari si programe fastuoase, unde sa gasesti loc pentru pocainta? Scrisoarea pe care ati citit-o este una de mustrare intre doi frati, asa cum le sta bine la doi frati. S-a practicat si se practica intre frati. Intre salariatii institutiilor nu cred, iar intre institutii niciodata. Mustrarea, mahnirea, smerirea, pocainta, plansul, regretul, coborarea in sine, judecata de sine, judecata intre frati, in adunare sunt stari necesare cresterii, turnarii Harului. Cine ocoleste sau evita aceste stari se lipseste si de Harul care le urmeaza. Poate ca nici n-ar sti ce sa faca cu El, cu Harul, pentru ca nici nu mai invata Invataturile Harului. Azi se predica umanismul, decizia, hotararea pentru Domnul, nu pocainta de pacate si Harul. Omul se inalta asa, nu se smereste.
    Fratele Pocsy si M Nechifor au fost prieteni buni. S-au mustrat adesea dar nu si-au inchis usile inimilor unii pentru altii. Au lasat pe frati sa aiba un loc larg in inimile lor, sa nu se simta la stramtoare.
    Eu de exemplu, mi-am trait toata tineretea in Cultul Baptist, ii iubesc si i-am iubit pe baptisti cu toata inima mea, candva mai mult decat pe ceilalti oameni. Am decoperit Vanzarea de frati si scara la care se facea putin inainte de revolutie. Am incercat la revolutie sa-i trezesc pe cativa, am mai incercat pe Masa Rotunda. Acum am pus cruce acestei actiuni, am bifat-o ca inutila, nu se vrea pocainta si cred ca asa este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este baptist si nu a rezervat Harul sau doar baptistilor. Am inteles mai demult asta, dar tot am incercat sa mai trezesc pe unii. Acum vad ca vremea pocaintei expira, Dumnezeu este Dumnezeu al tuturor oamenilor si putem mult mai bine sa-l slujim dinafara staulelor confesionale, a taberelor, decat dinauntru.
    Cred ca unor adunari li s-a luat sfesnicul, au acceptat caldicismul ca norma si este scris „sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul”. De fapt cred ca oamenii azi nici nu mai invata ca ar trebui sa primeasca ceva de la Domnul, invata mai mult cat de mult trebuie sa-i dea Domnului. Larg subiect, putin timp iar internetul asta e tare steril, nu poti pune bucurie prin tastatura, nici lacrimi, nici plans.
    Pace, pace.

    Apreciază

  5. elisa spune:

    Daca ar fi vorba despre mine pacatoasa, nu as avea obiectii, dar fiind vorba de fr.Marcu, care a lasat o marturie vie pe pamant, nu ca actualii, care fac divertisment in adunare. Lui nu i-a fost rusine sa se pocaiasca, deci scrisoarea lui era importanta, nu? este o prezentare unilaterala asa. Dialogul dintre frati ar spune altceva.
    Eu stiu (am locuit in curtea bisericii ani de zile ,la Carnsebes) ca fr.Marcu
    nu a fost „un fariseu” ca atatia altii care au bagat in pamant pur si simplu harul.Te minunezi de atata grija pentru a arata ceva lumii, muzica si teatru.
    Ori la fratele Marcu, des pomenit in predici, ca un om de la care au avut multi ce invata nu a existat starea jalnica pe care o avem azi.
    Nu stiu cum sa facem, ca sa nu mai fim numai „baptisti” ci oameni care vor sa fie crestini autentici.
    ….ba am si plans cu internetul asta, la predica fr.Paul Negrut de la bis.Maranata Arad, parca in 2006 pe Youtube, vorbea despre fratii de la Tichilesti, era o predica cu Duh, m-am pus pe jos cu capul la pamant si am plans si m-am rugat…nu am crezut ca dupa predica-internet, poti plange.
    Cand treceti prin Carnsebes va rog sa ma sunati cu o zi inainte poate…v-am mai dat nr. de mobil cred.
    Sa ne bucuram fara internet. Am avut un unchi predicator la Lugoj, apoi la Simeria, George Mardare si ceva preoti in neam, acum suntem baptisti si ortodocsi cu teologia facuta . 🙂
    deci ceva amestecat,urmeaza crestinismul fara confesiuni…
    ca al fratelui Moldoveanu si altii…

    Nu am inteles „nu este voia lui Dumnzeu sa fie pocainta?” adica de asta fratii nu se pocaiesc, ca Dumnezeu i-a impietrit?

    Azi dimineata ma gandeam ca de fapt eu nu reprezint ceva care are de a face cu o stare buna de credincios, cel putin la ora asta.
    Marturisirea nu este suficienta, starea de pocainta presupune o anumita vointa? De ce nu-mi da Domnul vointa ca sa fiu cum vrea El? El da vointa si infaptuirea, nu? Oare sunt un pamant rau? ce inseamna un pamant rau?
    care va fi aruncat?
    Deci faptul ca sunt un pamant rau, inseamna ca nici o prelucrare nu a folosit la nimic?

    Apreciază

  6. vesteabuna spune:

    Sora Elisa
    …va multumesc mult pentru comentarii.
    Nu am scrisoarea fr M Nechifor catre Pocsy. Probabil in acele timpuri ar fi fost un risc inutil sa scrii lucruri pe care altii le-ar putea folosi impotriva ta. Se putea rezolva si cu o vizita, o stare de vorba.
    La fr Pocsy era altceva, la el scrisoarea era document, scria intotdeauna la masina in mai multe exemplare si cei cu care coresponda stiau ca scrisorile sunt documente care raman; erau deci informati.
    Acest necunoscut frate Pocsy a fost totusi binecunoscut. Exclus dintre crestinii dupa evanghelie, a slujit pe Dumnezeu dinafara granitelor confesionale. A fost un apropiat al fratilor din Arad (batjocoriti de oficiali ca „moisisti”), prieten cu Aurel Popescu, M. Nechifor, Moldoveanu, etc. si toti cei exclusi si marginalizati. S-ar putea chiar spune ca influenta acestor exclusi a fost mult mai coplesitoare decat numarul si posibilitatile lor, se poate recunoaste de ex. influenta lui Pocsy asupra lui Aurel Popescu din scrisorile lor. Este scris:” Eu pomenesc Egiptul si Babilonul printre cei ce Ma cunosc; iata, tara Filistenilor, Tirul, cu Etiopia: „in Sion s-au nascut”” Psalmul 87:4.
    fr dan

    Apreciază

  7. elisa spune:

    Sufletul meu trebuie inveselit in acea parte in care nu-si mai gaseste nici o miultumire in nimc,deci tot sufletul.De ce e asa? in primul rand sunt nemultumita de mine si asta nu-mi face deloc bine.Ba ma mai duc la biserica in Joia Mare..si acolo „nu aud” linistea binefacatoare sufletului,cum era normal,era Cina…dar acordurile tari dela „orga”o fi? ca suna prea „sonor”….toate ma pustiesc si sincer ,nu stiu ce sa mai fac.
    Mi-e dor sa intru intr-o bisericuta mica,unde nimeni nu vorbeste ca la piata inanite de a incepe,,cu o muzca in surdina…chiar fara…acum se pune muzica si pe predica,,,foarte tare ma deranjeaza..nu-mi da linistea de care am nevoie…nu stiu daca sa ma mi duc…ori sa incer la ortodocsi,acolo,macar muzica e adecvata…noi suntem mult mai lumesti,la acest capitol

    Apreciază

  8. viorica spune:

    Ortodoxismul mort nu poate niciodata inlocui o relatie calda si vitala cu Dumnezeu. Scriptura ne invata sa implinim legea lui Hristos aratand dragostea frateasca. Biserica n-a fost niciodata menita sa fie un mausoleu mintal. Cartea lui Osea ne spune ca Dumnezeu a plans. Biblia prezinta toata gama simtamintelor si asa trebuie sa facem si noi. Isus S-a mahnit. David a dansat de bucurie .

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Mausoleu mintal.
      In lupta dintre carne si Duh, exista acea demolare a „izvodirilor mintii”, a constructiilor rationale, de fapt a argumenteleor justificative prin care rationalizam si justificam starile de pacat si roadele pacatului. Pacatul si neprihanirea proprie sunt protejate tocmai de aceste mausolee mintale, structuri de argumentatii, etaje de explicatii, transee si ziduri de justificari. Duhul le distruge pe toate acestea prin puterea si taisul Cuvantului lui Dumnezeu. „Noi rasturnam izvodirile mintii.” Mintea e sediul vrasmasiei:”vrasmasi cu Dumnezeu in gandirea lor”, e locul unde vrasmasul pune capcanele filosofiei. Oamenii isi dau cu usurinta mintea unor duhuri inselatoare. Gandul ni se cere sa-l facem rob ascultarii de Hristos, orice gand. Deci mintea trebuie invinsa, disciplinata si inrobita Duhului, Gandului lui Hristos. Acest gand e parte din arvuna mostenirii. Avem cumva alta mostenire, alta bogatie?
      Cum facem aceasta? Prin Duhul, in soft, in gand, in minte e problema, daca acolo Duhul invinge, a invins peste tot. Daca acolo Duhul este intristat, roadele sunt rele.

      Apreciază

  9. elisa spune:

    In legatura cu fratele Marcu, as fi vrut sa aud ce spunea el, e f.important.
    Eu m-am dus in lume, nu am „aderat” la biserica in curtea careia locuiam, dar cand m-am intors la Domnul, aveam multe amintiri, cu fr.Cure Simion, cu m.Nichifor, Pit popovici, Alexa Popovici, si altii.
    Daca slabiciunile cuiva sunt aratate fara ca acesta sa mai poate spune despre starea sa de atunci,in termenii pocaintei sau maniei,sau a negarii, aduce o lumina”intunecata”peste el si pe mine ma doare. Stiti de ce? Pentru ca avem nevoie de modele, de oameni ai lui Dumnezeu,mai ales acum cand totul s-a diluat.
    Vad mult mai multa profunzime la cei care sunt adevarati ortodocsi, oricum la ei divertisment nu vezi in biserica. Exclus.
    La noi totul este posibil.
    Este necesara o reforma, punct si de la capat.
    Mi se usuca sufletul in mine din cauza ca tanjesc dupa o adunare adevarata.

    Apreciază

  10. viorica spune:

    Daca dorim sa fim biruitori trebuie sa concuram cu noi insine ,nu cu altcineva.Depasirea raului nu inseamna ca ai facut tot ce ai putut .Ca sa cistigam batalia suprema trebuie sa ne masuram cu standarul lui Hristos .

    Apreciază

  11. elisa spune:

    Frate Dan,
    Ce sa invinga Duhul? mintea mea care participa la un serviciu de inchinare cu divertisment? cred ca glumiti! Oare nu trebuie sa fugi cum spune Domnul, de cei care macar ca-si zic frati, au numai fala in loc de smerenie in slujire? simt lipsa Duhului.
    In minte mea nu e vrajmasie cu Dumnezeu,caci ar fi jalnic.

    Este vorba de ceea ce spuneam eu,ca am o stare rea,in care constat ca am slabit duhovniceste?
    si ca imbarbatarea nu vine de acolo de unde ma astept, de la biserica, pentru ca de asta ma duc acolo.
    Nu va inteleg, nu vorbeam de pacate, nu era vorba de justificari, nu explicatii, nici ziduri, nici transee.Credeam ca ma puteti ajuta,,dar….
    pesemne ca nu trebuie sa ceri ajutor de la oameni,pe calea aceasta.
    a
    Viorica nu stiu daca tu cunosti oameni ortodocsi atat de multi ca mine, care au o traire sfanta, nu cataloga atat de usor, cati ortodocsi ai in preajma acolo unde esti acuma? cred ca f.putini, americanii is baptisti asa cum sunt romanii ortodocsi,sa nu-mi spui ca americanii baptisti au o relatie vie cu Domnul, cunosc cativa dintre ei…chiar mai multi.
    Nu vorbim generalitati, daca trebuie sa ne ascundem in generalitati, nu voi mai face asemenea marturisiri pe viitor, e ca si cand am cautat o piatra cu care sa arunc tot in mine. Cam putine marturisiri vad pe net, fiecaruia ii place sa dea sfaturi, de la alt nivel, dar starea fiecaruia doar Domnul o cunoaste. Mie nu-mi place sa ma ascund.

    Viorica da-mi te rog textul din Osea unde Dumnezeu plange. Cred ca Domnul este suparat pe poporul Sau,dar nu plange!

    David a dansat pe munti, nu in casa Domnului, oare trebuie spui tu, sa copiem toate astea? cred ca glumesti.

    Spui „biserica nu a fost menita sa fie un mausoleu mintal” la ce te referi?
    sau citezi pe cineva? nu inteleg…eu nu sunt biserica…mausoleu mintal este o expresie caraghioasa. Adica eu sincer doresc un ajutor si primesc
    „vorbe” doar”vorbe seci” slova care ucide.
    Multumesc.

    Apreciază

  12. elisa spune:

    Draga Viorica tu nu mai stii decat formule? sa ne masuram cu standardul
    lui Hristos,ca sa castigam batalia suprema? cat de biblic este ceea ce
    spui?
    Daca masurandu-te doar ai si castigat batalia…e tare simplu..sunt nimic fata de Hristos! am castigat? ma faci sa rad. Eram tare suparata, dar vad ca altii au probleme si mai mari. Asa ca acum chiar ca m-am inviorat. Multa pace va doresc!

    Apreciază

  13. elisa spune:

    Frate Dan,nu inteleg totusi daca nu ati avut si raspunsul fratelui Nichifor,de ce a trebuit sa dati scrsioarea fratelui Pocsy? cu ce scop ati facut-o? pe cine ati ajutat cu asta? nu va inteleg si pace.
    Nu cred ca se face…nu,nu este bine.Daca cineva poate fi zidit prin asta…

    Apreciază

  14. elisa spune:

    HRISTOS A INVIAT!

    El sa ne invie la o viata dupa buna Sa placere,cu biruinta asupra pacatului!

    Apreciază

  15. viorica spune:

    Elisa imi pare foarte rau de tine .Intotdeauna am vazut in tine un om fara liniste .Eu stiu mai multe decit”formule”,dar imi place sa si copii pe oamenii mari ai lui Dumnezeu ,copiind memoram mai bine unele lucruri .Cind am scris de ortodoxismul mort ,nu m-am referit la persoane ci la religia ortodoxa . Avem aci biserica ortodoxa si chiar sunt buna prietena cu preoteasa. Asta nu ma face sa accept unele reguli ortodoxe .Acum 2 saptamani a fost operata de inima o romanca ortodoxa venita la fiul ei .Am incercat sa-i vorbesc de Dumnezeu de maintuirea pe care o poate primi in dar .Am stat cu ea la spital ,pentru ca nu cunoste limba si fiul era la lucru ,este divortat si s-a intors la Domnul acum 8 ani .La spital a venit si preoteasa cu fica in vizita ,cand a vazut ca ii citesc din Biblie si din Psalmi ,imediat mi-a atras atentia ca nu am voie sa citesc din Psaltire ci numai preotul ,bolnava a ramas blocata ca e de a lor . Acum bolnava este la mine acasa o ingrijesc pina vine baiatul de la lucru ,plus o duc sa-si faca analizele la singe de 2 ori pe saptamana . Dece nu o ajuta ortodocsii? Au disparut cand e nevoie de o mana de ajutor .Toti ortodocsii care sunt asa cum ii descrii tu ,sunt oameni schimbati .
    In Osia gasim ca Dumnezeu deplinge stare de pacat a poporului Israel .Scriptura ne invata sa implinim legea lui Hristos aratand dragoste frateasca. Nu religia ne mantuie ci faptele noastre si credinta in Isus Hristos cel rastignit si inviat .
    Iti doresc pace si Dumnezeu sa ne binecuvinteze .

    Apreciază

  16. elisa spune:

    Sigur ca nu religia ne mantuie,de aceea e mai bine sa cautam in Scripturi
    ce avem de facut,decat la ortodocsi sau baptisti.In fiecare confesiune vei gasi oameni nascuti din nou,numai aceia vor mosteni Imparatia.
    Tu ziceai ca Domnul a plans in Osea,nu in evanghelii a plans la moartea lui Lazar,pentru cetate si de Florii.Ma miram..de aceea te-am intrebat.
    Daca o sora sau un frate are o problema,o neliniste,un duh de intristare,are nevoie nu de vorbe,toti stim a spune vorbe,ci de o incurajare.
    Tu-mi vorbeai ca regula despre ortodocsi si dragoste..Eu de fapt ma refeream la muzica crestina ortodoxa,care nu seamana cu ceea ce se canta azi la noi,muzica saltareata despre Crucea Domnului Isus si Golgota.Este o blasfemie,si crezi ca atunci putem noi avea liniste?
    O,de-ar fi capul meu un izvor de lacrimi..Ieremia 9 cu I…
    ce sa fac,mie imi vine mai miult sa plang,ca in poezia de mai jos:
    ELEGIE pentru 2009

    O, de mi-ar fi capul

    plin cu apă,

    de mi-ar fi ochii

    un izvor de lacrimi,

    aș plânge zi și noapte

    pe morții

    fiicei poporului meu!

    (Ieremia 9:1)

    O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

    și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

    cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

    cu speranța-n suflet că se va trezi!

    Cum aș vrea să curgă harul mântuirii

    peste solul tare, ars și însetat

    de plăceri și-ambiții – nori ai amăgirii,

    goi, purtați de vânturi pe-un pământ uscat!

    Cand tăcută moartea pe ferestre urcă

    și când negre umbre din adânc se strâng,

    pentru cei ce harul nu l-au primit incă,

    dă-mi Iisuse lacrimi ca să pot să plâng!

    O, dă-mi azi Iisuse, lacrimile Tale

    care-au curs pe drumul spre Ierusalim,

    dă-mi să simt povara cântului de jale

    pentru generații ce merg în declin!

    Umple-mi Doamne pieptul, umple-l cu suspine

    pentru morții-n spirit care rătăcesc,

    nepătrunși de taina crizei care vine,

    când de munții nopții pașii își lovesc!

    O, de mi-ar fi capul un ocean de lacrimi

    și izvor de perle ochii mei de-ar fi,

    cum aș plânge neamul amorțit în patimi,

    cu speranța-n suflet că se va trezi!

    Postat in POEZII

    Vasile Al. Taloș

    Biserica Bunavestire,

    București

    Apreciază

  17. viorica spune:

    Nici mie nu imi place muzica tare in biserica mai ales muzica moderna.Batutul din palme ,nuuuuuu.Am crescut intr-o biserica foarte serioasa cu pastori care nu au acceptat lumea in biserica .Doamne ce vremuri au fost………..si cum am ajuns astazi!!!!!!!!! Cred ca Domnul plinge si astazi .Vorbeam cu cineva din tara ca vor sa cheme la evanghelizare o formatie platita.Pai ,acum lumea vine sa asculte predica sau sa asculte muzica?
    Domnul Isus este usa oilor si usa este ingusta .Acolo unde este gloata multa se pune intrebarea daca este si Isus .Pe calea ingusta nu poate intra cu gloata ci unul cite unul Ioan 6;44

    Apreciază

  18. elisa spune:

    viorica,
    Cred ca o sa ma duc in natura sa-L laud cu pasarile cerului pe Dumnezeu,
    canta asa de curat.

    Azi am fost ,e minunat tot ce a creat Dumnezeu,mai putin eu.
    Mantia mea pestrita trebuie sa o dezbrac,tot ce s-a lipt de ea,zilele acestea
    si simt ca a murdarit-o,vorbe fara intelepciune,in anumite momente familiale,dar natura creata de Domnul mi-a redat oarecum starea buna,minunat e Domnul Dumnezeu,minunat ca am unde iesi in natura.
    Multumesc mult pentru telefonul fratelui M(fiul fr.MV),
    tocmai eram in natura la fiul meu,la tara…telefonul parca suna si el tot din cer…
    Acolo avem caii,manzul si trei catelusi ciobanesti,unul mai dragalas ca altul.Inca nu am terminat casa ,e doar in rosu,sa va chemam acolo,doar in corturi . 🙂
    Multa binecuvantare la toata lumea.

    Apreciază

  19. viorica spune:

    Imi inchipui ce admosfera minunata cu cai si un minz .Elisa te invidiez .Cred ca muncesti tare mult ,bine ca mai poti .Cit despre mine sunt tare bolnava cu inima ,de la un timp chiar m-am oprit de a scrie pe undeva .Ma pregatesc pentru cer .Domnul ne cerceteaza si ne da har sa ne pregatim .Multa binecuvintare la toti .

    Apreciază

  20. elisa spune:

    O,draga mea Viorica,nu te lasa,inima are nevoie in primul rand de un minusin greutate.Am pus ceva in iarna si nu stiam de ce obosesc asa de usor,dupa cele 3 kg date jos mi-am revenit,dar cred ca inca 5 e nevoie.
    Domnul sa ne dea si aici intelepciune si putere de la El.
    Da,natura si animalele ne amintesc de creatia lui Dumnezeu si ne da putere.Totul e inviorat,verde crud,pomi infloriti si multa liniste.
    Am vazut ca nu mai esti pe aici,Domnul sa-ti dea sanatate.Am fost la Brasov,acolo nu m-a interesat netul,m-am revazut cu surorile prietene si
    mi-am incarcat bateriile,insa nu la adunare,,,unde se lateste mantia racelii,a nepasarii.Joi s-a anulat serviciul de inchinare,pentru ca vineri se duceau la picnic,,asa ceva nu am mai auzit..pastori platiti,care au stat o
    vreme in America..acolo asa se procedeaza? pana acum aici nu s-a mai intamplat,si unde mai pui ca era a doua zi 1 mai muncitoresc.Le-a trebuit o zi de pregatire pentru picnic oare?
    Ne mai zguduie ceva?
    Dar harul Domnului Isus,ce facem cu el?il facem zadarnic?
    Domnul sa ne mustre cugetele cand Il suparam.

    Apreciază

  21. vo spune:

    Un mojic (culmea-i ca astia nu mor ci doar se schimba ) sta in santz si de acolo priveste „oamenii ” care trec pe drum – undeva mai sus de ei- si stii ce fac in nemicinicia lor ? arunca cu noroi in urma cate unuia incercand sa-l manjeasca.Atata stiu si atata pot. O vorba veche zice : de vrei sa judeci pe cineva , trebue sa umblii trei zile cu pantofii lui .
    tu „vestea buna” nu poti nici incalta un pantof al fr. Marcu da·mite sa mai faci un pas. Lasa-te de apucaturile astea rele si pocaieste-te . Poate asa Domnul si-a arata mila si cu tine .

    Apreciază

  22. vesteabuna spune:

    Dragul meu Vo
    am lasat textul tau in pace, vorbeste impreuna cu mesajul tau. Ma bucur de adjectivul pe care mi l-ai gasit, tresar de bucurie ca de fiecare data cand mi se lipesc pe mine astfel de etichete. Te rog foarte mult sa fi mai atent la citire, acest post nu a vrut sa-l defaime pe fratele Marcu Nechifor. Nici sa-l inalte pe fratele Pocsy. Ambii au avut harul lor si au lucrat fiecare dupa calauzirea data lor de Domnul. Rasplata lor este mare in ceruri, au acolo fiecare un palat, o casa vesnica cu tot ce trebuie. Postarea de mai sus este o pilda de mustrare, asa cum trebuie sa se faca intre frati:”mustra, cearta, indeamna…” fara ca sa duca la scindare, ci la o si mai strnsa contopire cu Domnul. Mustrarea este o slujba a Duhului. Daca ai merge sa citesti scrisorile fratelui Pocsy, corespondenta lui(iti ia o zi)(https://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/20/corespondenta-fratelui-pocsy-colectie-de-scrisori/) ai vedea ca aceasta scrisoare e floare la ureche, fata de alte mustrari mult mai dure. Si nimeni nu s-a suparat. Chiar mai mult, in cazul unei predici, din 1957 parca tinuta in adunarica celor cu fratele Moisescu din Arad, in urma predicii fratelui Pocsy, un frate tanar atunci care fusese atras prin inselaciune sa fie vanzator al fratilor, s-a pocait de vanzare de frati, a marturisit fratilor si apoi a fost arestat si a patimit 5 ani de temnita pentru Numele Domnului. Citeste pasajul:https://vesteabuna.wordpress.com/2008/10/28/acum-am-venit-sa-va-dau-raspunsul-hristos-domnul-este-adevarul-si-fratii-sunt-fratii-mei-si-pentru-hristos-si-fratii-mei-sunt-gata-sa-merg-pana-in-panzele-albe/ sau toata cartea:https://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/20/istoria-unui-rob-al-lui-hristos-viata-fr-mia-iovin-500-pagini/
    Daca nu era mustrarea, nu venea nici pocainta, nici slava.
    Toata Scriptura e plina de mustrari, limbaj greu, ca o sentinta.
    Nu stiu daca i-ai citit pe Calvin, pe Luther, au un limbaj mult mai agresiv, mai caustic. Te rog sa-i citesti pe ei, pe fratele Iovin, pe fratele Pocsy si apoi sa te iei de nemernicul si neinsemnatul de mine. Iarta-ma daca te-am suparat.
    De-aici din sant, un mojic amarat si muritor.

    Apreciază

  23. vio spune:

    I-mi cer iertare , sunt VIO , nu VO (graba)

    Sincer : ma asteptam sa te duca gandul spre pocainta , nicidecum sa te bucuri . Acel frate din adunarica fr. Mosescu , am inteles ca nu s-a bucurat , ci s-a …
    Cu tine cum i-i?
    Nu se cadea sa publici raspunsul fr. Pocsy , fara ca inainte sa pui scrisoarea carea s-a raspuns .
    Atunci , ai fi dat posibilitatea fiecaruia sa cumpaneasca lucrurile cu balanta intelepciunii fiecaruia.
    Asa era corect . Tu ce zici ?
    Sau si mai corect : darul tau de la Duhul Sfant i-l ai SPRE FOLOSUL ALTORA , SPRE ZIDIREA ALTORA . Ce zici : a zidit pe cineva publicand aceasta scrisoare?
    Fa bine si foloseste-ti darurile si capacitatile ce ” le ai ” , constuctiv , ca-i atata nevoie .
    Iertarea pentru cine-i suparat , i-i ceruta .

    Apreciază

  24. vesteabuna spune:

    Prietene preaiubit, nu te pripi, daca ai fi citit atent-atent, cum se cere inainte de a emite judecati acuzatoare, ai fi vazut ca in corespondenta nu era si o scrisoare a fratelui Marcu catre fr Pocsy. De fapt a fost una, dar fratele Pocsy nu a pus-o in corespondenta pentru ca nu era adresata catre el, ci catre fratele Ioanovici. Citeste atent la inceput:”Nu te mira de faptul ca, eu iti raspund la scrisoarea ta trimisa fratelui Ioanovici, dar noi suntem in legatura intima si te iubim amandoi, asa ca mi-a dat sa citesc scrisoarea ta, dupa ce mai intai mi-a povestit intalnirea si convorbirea voastra.”
    Fratele Ioanovici a fost inainte de a se intoarce la Dumnezeu, profesor de Teologie la Seminarul Ortodox din Arad. S-a convertit prin marturia lui Simi Mot, un elev de-al lui care mai tarziu a ajuns sa fie inchis pentru Numele Domnului. Cand s-a botezat, in Mures, colegii lui se plimbau cu barcile in jur si-l batjocoreau. A trait mult, in ultimii ani ai vietii (anii 70-80) a fost profesor de engleza in Vadu Crisului, jud Bihor. Nu a fost inscris in vre-un cult.
    Taria si marturia fratelui Marcu isi tragea seva si din partasia cu acesti frati, in mod sigur coplesitor mai mult decat cu Presedintele Uniunii.
    A vedea in alb si negru e putin inainte de a nu mai vedea deloc. Ce te deranjaza ca oamenii au avut greseli, tu nu ai? Ai gasit in Biblie un personaj fara pacat, inafara de Domnul Isus? Apostolii toti au avut greseli, scapari, caderi care sunt scrise in Biblie, nu ascunse. Nici o biserica nu este perfecta in Noul Testament. Ascunderea greselilor e calea sigura spre pierzare si spre dezaprobarea lui Dumnezeu. Daca tu care te vezi intelept in ochii tai, ai macar aceasta intelepciune de a-ti spala paharul din care-ti bei zilnica apa, sau a spala paharele copiilor tai, crezi ca Dumnezeu nu priveste din ceruri la cat sunt de curate vasele in care-si toarna Harul? Crezi ca va turna har intr-o biserica intinata?
    Cand insisti sa-mi asum o vinovatie iluzorie, semeni cu prietenii lui Iov.
    Cu si mai aleasa bucurie.

    Apreciază

  25. vio spune:

    Parese ca ai avea sanse in politica

    Apreciază

    • vesteabuna spune:

      Am fost chemat la o slava mai inalta, printr-un legamant intemeiat pe promisiuni mai bune. Legat de politica, imi place pilda lui Iotam, in Judecatori:”sa ma framant pentru copaci?”

      Apreciază

  26. elisa spune:

    Frate Dan,zambesc…ma gandesc ca pe un alt ton v-am spus acelasi lucru,
    ca nu trebuia sa daramati pe nimeni cu scrisoarea catre fr.Marcu, el nefiind
    acum in stare sa raspunda,pentru ca este foarte ocupat cu Cantarea Noua care o canta Mantuitorului. Cand eram copil, stateam in curtea bisericii baptiste, acolo venea inca de pe atunci fratele Marcu.
    Acest om impreuna cu sora Ada, sotia sa aveau o dragoste netarmurita fata de saraci, de copiii orfani, dovedita prin fapte. Traiau deacum destul de greu, dar tot ajutau tinerii care nu aveau familii, si astazi povestesc ei despre acest lucru.
    Au avut mult de suferit de la fratii baptisti, spre sfarsitul vietii au trait intr-o saracie lucie, povestea cu durere fratele Petrica Gaina…
    Rugaciunile lui la orice colt de strada in Caransebes au ramas proverbiale…
    De ce sa vorbim despre slabiciunile unui om care este acum atata de ocupat, pamanteste vorbind, mort de-a binelea.
    Mie nu mi-a facut bine….cu nici un gram..cum se zice.
    Har de sus..de la Domnul care sta la masa acum cu fratele Nichifor. . 🙂

    Apreciază

  27. vesteabuna spune:

    Epoca Ceausescu a facut un mare rau, a semanat neghina gandirii in alb si negru. Preaiubitul si dusmanii poporului. La fel intre frati: perfecti si eretici. Acum cand se descopera ca lumea e color, chiorii se mira. Mai mult, cand se descopera ca ereticii au fost aprobati de Domnul si perfectii au fost vanzatori de frati, ce facem? Negam realitatea? Nu cred ca fr. Marcu a fost vanzator, dar pus la colt de Uniune a fost, de aceea s-a impotmolit, acela e tonul scrisorii si scopul ei, nu sa gaseasca pete pe cineva. Nu zambiti, ingroziti-va cati vor fi aratati la „infricosatoarea judecata”. Eu nu zic prea multe, vanzatori suntem toti, vanzatori de Domnul, cand vindem rugaciunea pe un film, binefacerea pe o excursie, partasia pe un dialog sec sau o barfa. Dar cred ca vanzatori de frati e mai grav si mai mult decat vanzatori de Domnul, „bucuria si cununa mea” le zicea apostolul fratilor. Dispretuirea fratilor, asezarea pe un scaun deasupra lor, privirea de sus, pretinderea intaietatii sunt vanzare de frati si azi, se face altfel, dar continuu. Eu am fost chemat la libertate nu la a ramane marfa cuiva, sa fiu vandut si cumparat pe nimic de negustorii de slava desarta. Asa de mult mi-as dori ca tot mai multi frati sa-si cunoasca valoarea, sa vada comoara din vas si sa mearga neingradit la Domnul, sa indrazneasca sa iasa de sub acest sindrom Stokholm spiritual al inchinarii prin intermediul clericului de jos. Sa vada si sa iubeasca pe Marele Preot al marturisirii noastre.

    Apreciază

  28. vesteabună spune:

    O nouă mărturie despre fratele Ioanovici:

    „Bătrânul frate I., de la Oradea, ne citea Cuvântul din original, în greacă, atât de viu și viguros, încât ne simţeam despoiați de slava firii pământeşti, descoperiți în vicleniile ascunse ale inimii omeneşti, nuzi şi descompuşi până la os. Pe Domnul ni-L arăta plin de har, dar și de sfinţenie şi dreptate, „cu ochii ca para focului și picioarele ca arama aprinsă”. Duhurile răutăţii, false şi amăgitoare, le detecta de departe şi ne învăţa ca să fim păziţi de seducția lor. Frângerea şi zdrobirea, pocăinţa şi pășirea fără zăbavă pe tărâmul credinței ni s-au arătat ca principii de temelie, dar ca practică necurmată. Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că nu suferea a fi stricat, dar arătat în plinul puterii adevărului şi a învăţăturii sănătoase care duce la evlavie.

    Nu odată ne era greu să deschidem gura înaintea lor (nu pentru că ei ar fi fost niște tirani), pentru că Adevărul strălucea copleșitor şi Dragostea harului ne inunda fiinţa. Cu cât ne mustrau mai aspru şi ne tăiau colţurile, cu atât fugeam mai cu drag după ei, ca să nu-i scăpăm. Lumea religioasă nu i-a prețuit, nu i-a pus în cinste, nu i-a înțeles. Erau modeşti şi umili, nearătoşi, dar purtau comori ascunse de înţelepciune şi cunoaștere.”

    Dau acest răspuns celor care mai trăiesc, mesajul e totuși din 2009, ce de ani: trăia tata, mama, fratele Mia, sora Domnica, toți s-au dus. A plecat și sora Viorica, comentatoarea de mai sus, în 2017. Era mama lui C. Obeada din USA. Am corespondat de prin 2002 pe net, nu ne-am văzut niciodată.
    Am citat din cartea Pelerinajul meu spiritual, O colecție de scrisori (dintre sora Domnica Iovin, exilată cu familia ei la Chicago și Lidia Crișan, din Australia) Editura Multimedia Arad, 2002 pag 36-37

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: