Scrisoarea(1.) lui Gustav Pocsy catre Marcu Nechifor-„draga frate te-ai impotmolit”.

02.XI.1977

„Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit, care se clatina inaintea celui rau”.(Pilde 25.26).

Draga frate Marcu,

 

Nu te mira de faptul ca, eu iti raspund la scrisoarea ta trimisa fratelui Ioanovici, dar noi suntem in legatura intima si te iubim amandoi, asa ca mi-a dat sa citesc scrisoarea ta, dupa ce mai intai mi-a povestit intalnirea si convorbirea voastra.

Trebuie sa-ti marturisesc, ca si impresia mea este , ca nu mai vorbesti cum ai vorbit cu multi ani inainte, cand ti-am ascultat cuvintele rostite de tine, cand simtitor era prezent Domnul si cele marturisite erau: „Mireasma lui Hristos.” – moarte spre moarte, sau de la viata spre viata.

Nu spun ca, nu mai esti ceea ce ai fost, caci ai fost si esti fiul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, dar nu mai faci ce ai facut, cum ai vorbit, cand cuvintele tale erau „sabie cu doua taisuri.” Cauza o stie Dumnezeu dar, sunt convins ca stie si sufletul tau(matale).

De cand te cunosc(aproape de 30 de ani), mi-erai un exemplu de viata sacrificata, fara compromisuri, si cand erai pus in situatie, cui sa te supui: Cultului Baptist sau Domnului Isus, atunci nu te sfatuiai cu nici un om.(Gal.1.16), ci te supuneai Domnului, oricat te costa. Dar, acum cand te intalnesc, sau te ascult, vorbesti fara putere, traiesti din amintirile si experientele experimentate, de atatia ani. De ce?

Ceea ce scrii despre mostenitorii, nu corespunde Scripturii. Noi nu luam mostenirea Evreilor, ci „suntem impreuna mostenitori cu ei.” (Ef.3.6). Si conform Cuvantului lui Dumnezeu, aceasta mostenire nu se poate pierde, caci „Sunt incredintat, ca El are putere, ce I-am incredintat, pana in ziua aceea”. Iar „Lucrul acela bun, care mi s-a incredintat il pazesc prin Duhul Sfant, acre locui este in mine.”(2 Tim.1,12,14). Sau de la I Petru1.4,5, unde zice asa: „… si la o mostenire nestricacioasa si care nu se poate v este ji, pastrata in ceruri pentru noi.”, iar in ce priv este pe noi, iata: „Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta….” Ma mira faptul, ca ai inceput sa vorbesti asa, cum vorbesc cea mai mare parte a pocaitilor?, de pretutindeni, din toate cultele neoprotestante.

De aceea: indulgenta si iertare, dragostea despre care vorbesti in scrisoarea ta este falsa. Domnul nostru Isus Hristos n-a fost nici indulgent, nici dragastos, nici cu iertare cand s-a intalnit cu fariseismul, cu carturarul, cu cunoscatorul legii, ci le-a spus: „Vai de voi. Nebuni si orbi. Pui de naparci.”

Dar te-nteleg ca n-ai incotro, bietul de tine, din moment ce consideri pe toti botezatii in apa Cultului Baptist – pocaiti, frati, surori. Daca am falsificat temelia, de ce sa nu fie falsificat si restul? Ma silesti sa ma port ca un frate fata de un suflet despre care Domnul Isus spune: „Nu este al Meu.” Rom.8.9. Am dreptul, am putere sa iert pe cineva cand pacatuieste contra mea, ori de cate ori vine la mine si-mi cere iertare, dar nu pot sa-l iert pentru vrajmasia ce are impotriva lui Dumnezeu. Un adevarat crestin poate sa cada in intuneric, dar nu poate umbla in intuneric. (Mica 7.8; Ioan 8.12). Din moment ce observ ca unul dintre membrii din adunare, nu cade in vreun pacat ci traieste in pacate, atunci nu ai altceva de facut decat sa execute cele cerute de Cuvant la 1 Cor.5.11-13. Spune-mi sincer, de cand nu mai fac Cultele asa ceva? Si noi ce putem face? Facem compromisuri. Dar atunci sa nu ne miram ca nici Domnul nu ia partea Cuvantului.

Intr-un an, este mult de atunci, ai marturisit Cuvantul lui Dumnezeu din Regi14.1-6. Tot ce ne spunea Domnul era „foc mistuitor”. Cand a venit randul la rugaciune, fr. Covaci s-a rugat „drept altul”, cu toate insistentele Cuvantului: „De ce te dai drept altul?” Si dumneata ai spus cu cuvinte tari: „Iarta-l Doamne.” (de vreo trei ori). Si Domnul era prezent; de aceea a pastrat linistea contrar unor (nu putine) duhuri tulburate. Da. „Sunt insarcinat sa vestesc lucruri aspre.” Ai fost? Nu mai esti? N-am auzit de la dumneata niciodata o altfel de Evanghelie (dupa om), pe care o scrii in aceasta scrisoare. Cum adica? Socotesti pe Esau, pe Saul, pe fiul risipitor pe acelasi nivel, pe acelasi plan cu fiii lui Dumnezeu?

Dar, Scriptura vorbeste clar, ca nici „cei care au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit.” (Evrei 11.39). Caci, „fagaduinta Tatalui era: veti fi botezati cu Duh Sfant.” (Fapte 1.4-5). Noi nu putem pierde mostenirea noastra, nici harul lui Dumnezeu nu-L pazim noi, ci Harul ne pazeste , Harul mantuitor. Suntem niste fiinte minunate „…iubite in Dumnezeu Tatal, si pastrati pentru Isus Hristos.” (Iuda). „Viata noastra este ascunsa cu Hristos Isus in Dumnezeu.” (Col.3.3).

Draga frate, te-ai impotmolit. Nu stiu cum, si nu stiu de ce. Nici nu doresc sa stiu. Sunt convins ca nu este vreo decadere morala. Undeva ai fost silit sa faci vreun compromis. Nu este cel mai rau lucru. Cel mai rau este ca nu vrei sa recunosti in fata Domnului, nu neaparat in fata fratilor. Si vei vedea ca primesti inapoi inmultit pierderea de slujire.

Al vostru frate in Isus Hristos, Gusty.

P.S. Iarta-ma, caci contrar obiceiului mai adaug unele lucruri principale, dupa ce am incheiat scrisoarea mea.

La Genesa 9.37 nu este vorba ca, Iafet in corturile lui Sem, ci „Iafet sa locuiasca in corturile lui Sem.” Adica:…fara drept de catateni in Israel, strain de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara ajutor, fara Dumnezeu in lume….(Ef.2.12-16).

„Cel ce va birui,…” Intrebare cinstita: Cine sunt acestia? Cum vom sti ca suntem biruitori? Iata raspunsul Domnului: „Oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta voastra(noastra). Cine este cel ce a biruit lumea daca nu cel ce crede ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.”(1 Ioan 5.4-5). Si iata, cum se doved este ca noi deja aici si acum stim ca suntem din ceata biruitorilor: „Cel ce va birui va mostni aceste lucruri: Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu.”(Ap.21.7).

Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste clar: „O nadejde amanita imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata.”(Pilde 13.12). Da. Asa suna marturia noastra din Sabat: „…totusi in toate aceste lucruri suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit.”(Rom.8.37). Sau aceasta marturie: „Multumiri sa fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta totdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos Isus…”(2 Cor. 2.14).

Din nou subliniez: nu stiu de unde ai luat aceasta „Evanghelie”, lipsita de incredere. (Gal. 1.6-7). Niciodata nu am auzit astfel de Evanghelie din gura dumneavoastra. Numai cei care au ajuns in Sabath pot sa vesteasca Evanghelia, „pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit…, noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit, prin Duhul Sau.” (. Cor. 2.9-10).

La Marcu 11,25,26 este vorba de pacatele contra persoanei mele. Daca am „firea dumnezeiasca”, atunci este natural sa il iert, dar nu este vorba de adunarea Cultului Baptist, care cu viata mostenita de la Adam canta cu glas tare: „…toata energia mea pun la dispozitia Ta”. Ce sa faca Domnul cu energiile blestemate mostenite de la Adam blestemat? „In pustie sa pregatiti Calea Domnului.” (Isaia 40.3).

Va rog sa ma iertati de greselile gramaticale si titlurile necorespunzatoare.

Al vostru frate in Hristos Isus.

„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal D omnul ui nostru Isus Hristos, care dupa indurarea Sa cea mare ne-a nascut din nou, prin Invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi.

Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, prin mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi.” (1Petru 1.3-5).

Corespondenta fratelui pocsy: aici.