Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(10.) „Despre cele îndurate.” Partea a doua.

Întreaga carte aici.
Citește capitolul anterior.

Am sosit la Simferopol noaptea, la ora 4 – povestea mai departe Vanea. Abia la 9 dimineaţa am fost dus în spitalul militar. Acolo chirurgul m-a examinat, m-a pus să ridic mâna. Mâna stângă s-a ridicat, iar cea dreaptă a rămas nemişcată, înţepenise.
Medicul mi-a examinat umărul şi mâna la aparatul roentgen şi m-a plasat într-un salon. A doua zi iarăşi am fost luat la aparatul roentgen pentru a mi se examina plămânii. Iarăşi am fost dus în salon Şi nu mi s-a spus nimic. În ziua următoare mi s-a ridicat temperatura.
A patra zi seara, era 26 noiembrie 1971, temperatura mi s-a ridicat până la 42 de grade. Să respir nu mai puteam. Mâna dreaptă era rece, nu simţeam nimic. Puteam sta culcat numai pe partea stângă. În timp ce în salon era cina, eu m-am ridicat din pat si am început să mă rog cu voce tare aşa, de parcă mă aflam pentru ultima dată pe pământ. Toţi cei din salon auzeau rugăciunea mea. După ce m-am rugat, m-am culcat şi mai mult nu ţin minte nimic. În dimineaţa zilei următoare m-am trezit la ora 6 şi am văzut că stau culcat pe spate și ambele mâini ale mele sunt ridicate în sus. Mă uit la mâna stângă, e clar că ea poate să se ridice astfel, mă uit la cea dreaptă, nu-mi vine a crede… Mă gândeam că e un vis. Am lăsat încet mâinile în jos. Cea dreaptă nu mă doare!
       Simt că pot să respir usor si liber. Am tras adânc aer în piept de două ori, ce-i asta?! M-am sculat din pat, am pipăit patul. Oare într-adevăr dorm? Am făcut gimnastică. Răsuflu liber!
Atunci am început să mă rog, să-I mulţumesc Domnului. Dar totuna nu credeam că e în realitate. M-am gândit că e vis şi m-am culcat iarăşi.
         A venit medicul de serviciu să viziteze bolnavii. I s-a spus că s-a întâmplat ceva cu mine şi el s-a apropiat îndată de mine. Mi-a propus să-mi măsoare temperatura.
Eu i-am spus: „Nu am nevoie de termometru“.
Atunci el zice: „Ia medicamente“.
„Medicamentele dumneavoastră nu vor ajuta“ -am răspuns eu.
El s-a uitat la mine şi s-a speriat, a gândit că mi-am ieşit din minţi.
„Am Văzut că dumneavoastră nu puteţi să mă lecuiţi i-am spus eu şi m-am adresat Medicului meu, care m-a vindecat în noaptea aceasta“.
          Medicul s-a speriat şi mai tare. Atunci m-am ridicat, am luat termometrul, îmi era şi mie interesant să aflu ce temperatură am. Am luat temperatura e normală, 37 de grade. Medicul s-a mirat şi a plecat.

Apoi mă cheamă chirurgul în cabinetul său şi mă întreabă: „Ce s-a întâmplat?“ I-am repetat aceleaşi cuvinte pe care i le-am spus medicului de serviciu. Ei aflaseră deja că sunt credincios şi au înţeles cărui Medic m-am adresat.
Chirurgul deschise registrul şi zise: „Priveşte aici. Iată ce fel de tratament trebuia să-ţi aplicăm: mâna trebuia să ţi-o tăiem şi să ţi-o aruncăm, deoarece ea era cu totul inaptă, şi jumătate din plămânii tăi trebuia de asemenea să aruncăm! Astăzi trebuia să suporţi această operaţie. Iar acum pentru prima dată în viaţă văd că într-adevăr este Dumnezeu şi El te-a Vindecat, pentru că noi n-am fi putut-o face niciodată!“
Chirurgul avea rangul de locotenent-colonel al serviciului medical. În cabinetul lui în timpul discuţiei noastre erau prezenți încă doi medici. Eu mi-am cerut învoire să plec în unitate. El a spus: ,,Da, astăzi iți voi face formele de ieşire“. A înscris totul în carnetul medical, mi l-a dat şi eu am plecat.
Din spitalul militar trebuia să mai intru la statul-major al corpului, ca să primesc actele din regiunile de ţelină. La statul-major se aflau vreo 200 de soldati, care fuseseră cu mine la ţelină, şi toţi şefii noştri.
Văzându-mă, ei toti s-au mirat: cum de s-a putut întâmpla că peste 5 zile am ieșit din spital după o traumă foarte gravă?! Când le-am povestit ce sa întâmplat cu mine la spital, ei au crezut că este Dumnezeu.
       La statul-major al corpului mi s-au eliberat actele, ordinul de serviciu şi am plecat la autogară. Arn cumpărat bilet. Deodată se apropie un autoturism. Şoferul militar ieşi din ea şi mă chemă. În automobil se afla un colonel -medicul-şef din Crimeea. Când a aflat că operaţia n-a avut loc şi că mi s-au făcut formele de ieşire din spital, el s-a neliniştit foarte mult. Medicii i-au raportat despre vindecarea mea, însă el nu i-a putut crede şi a hotărât să mă întoarcă. Dar era târziu de acum. I-am lămurit pe scurt cum m-a vindecat Domnul, i-am arătat mâna, umărul şi el m-a lăsat să plec.
         În felul acesta m-am intors la Kerci, în unitatea mea, unde mulţi mă ştiau. Şi iarăşi toți au rămas uimiţi aflând despre vindecarea mea minunată.
În zilele încercărilor, despre care am povestit la început, am mai avut o arătare a îngerului. Când eram chemat necontenit la statul-major pentru convorbiri cu scopul reeducării, pe drum eu, de obicei, mă rugam şi cântăm cântări duhovniceşti. Odată, mergând din parcul de autovehicule spre statul-major mă rugam şi priveam la cer. Deodată a început să se coboare o stea strălucitoare, care, apropiindu-se, devenea din ce în ce mai mare. Şi am Văzut că acesta e un înger. El s-a coborât, dar nu chiar până la pământ, ci la vreo 200 de metri de 1a pământ şi mergea prin aer deasupra mea în aceeaşi direcție încotro mergeam eu.
El mi-a spus: „Ivan, du-te, nu te teme, Eu sunt cu tine“. Aşa am mers până lângă uşa statului-major. Apoi s-a făcut nevăzut pentru mine, dar eu cred cu tărie că el era alături de mine când discutam cu sefii.
Cu vreo două luni în urmă, ori mai mult, înainte de a fi trimişi într-o deplasare de lungă durată, m-am rugat toată noaptea. La ora trei ori patru noaptea Dumnezeu mi-a arătat pentru mângâierea sufletului meu un cor ceresc, care cânta cântarea: „Prin toate colțurile lumii…“
În timp ce îngerii cântau această cântare, eu i-am văzut toţi erau în haine strălucitoare de diferite culori. Când ei au dispărut, Domnul mi-a spus: „Aceasta e pentru mângâierea sufletului tău. Mâine vei pleca de aici“. Aşa a şi fost.
Voi citi acum din cartea Numeri 22. 31: „Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat, şi s-a aruncat cu faţa la pământ“. Iată aşa trimitea Dumnezeu în timpul acela îngeri la oamenii credincioşi, la fel şi astăzi El poate să arate îngerii Săi tuturor celor ce cred în El şi să-Şi descopere puterea Sa!
Vreau să mai citesc din Evanghelia după Marcu 14. 35: „Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la E1 ceasul acela“. Scumpi fraţi, asemenea ceasuri de încercare sunt ceasuri grele. Şi multi din noi au asemenea ceasuri. Isus Hristos Se ruga atunci. Şi E1 ştia tot ce Îl aşteaptă înainte, iar noi nu ştim nimic. Vreau să vă chem la rugăciune. Să ne plecăm şi noi acum genunchii şi să ne rugăm Domnului cum Se ruga Isus Hristos“. (Rugăciunea)
Odată mergeam cu autocamionul încărcat cu pâine si Dumnezeu mi-a descoperit în duh: „Micşorează viteza“. Mă uit la indicatorul de viteză 60 km şi mă gândesc: păi, e mică, de ce să micşorez viteza, nu m-am supus. Merg mai departe. Şi atunci Dumnezeu a deschis uşa din spate a maşinii şi pâinea se împrăştie pe drum, dar eu nu vedeam nimic. Deodată, mă uit: o pâine se rostogoleşte înaintea maşinii. Eu m-am mirat şi m-am oprit si îndată m-am priceput că Dumnezeu mă opreşte.
Cu mine mergea un sergent-major. Noi ne-am coborât şi ne-am uitat în urmă, iar acolo, pe o distanţă de vreo doi kilometri era împrăştiată pâinea.
-Vanea, a întrebat sergentul, cine a incuiat uşa?
Noi amândoi am răspuns.
Da, aşa e. Eu lucrez de şase ani cu acest autocamion şi aşa ceva încă n-a fost. Uşa se încuie cu două zăvoare, dacă o lovesti, ea se incuie şi mai bine, ba mai este şi lacătul. Ea nu poate să se deschidă singură. Noi am închis-o, eu ţin minte.
Şi eu ţin minte.
Am adunat toată pâinea şi am plecat mai departe.
Chiar la prima răscruce am înţeles că Dumnezeu ne-a salvat viaţa! Până ce am adunat pâinea, ne-a întrecut un autobuz de pasageri „Ikarus“ şi s-a tamponat cu o automacara. A fost un mare accident. Toţi pasagerii au murit, iar noi am venit în regiment şi le povesteam tuturor, dar ei nu credeau. M-au chemat şi m-au întrebat: „Cum poate fi asa ceva?“ Eu le-am spus: „Aşa a fost! Dumnezeu ne-a salvat viaţa. El pe toţi îi iubeşte, nu numai pe noi“. Atunci Dumnezeu S-a proslăvit.
Apoi am fost arestat de tribunalul militar. La statul-major al corpului din orașul Simferopol am fost la interogatoriu la procurorul militar. Acolo mi s-a spus conform cărui articol voi fi judecat. Pedeapsa 3-7 ani. „Îţi dau trei zile să te gândeşti. Dacă nu te vei lepăda de Dumnezeul tău, vei primi 7 ani“.
       După interogatoriu am fost dus la Kerci. Au trecut trei zile. M-au dus la închisoare şi iarăşi mă speriau: „Aici vei sta!“. Tot în aceeaşi zi m-au dus de acolo şi iarăşi mi-au spus: „Să te gândeşti trei zile“. A trecut şi acest termen, au venit după mine şi m-au dus la Odesa.
Au vrut şi acolo să mă sperie. Mi s-a dat ordin să pun piciorul într-o cameră de congelare pe 5 minute. Piciorul a îngheţat, cizma a devenit albă. Eu nu puteam să calc pe acest picior, deoarece el era cu totul îngheţat. Simteam puțin durere. Atunci am început să mă rog și piciorul s-a însănătoşit.
Iarăşi mi s-a dat un termen să mă gândesc trei zile şi m-au dus la Kerci. S-a sfârşit şi acest termen. Atunci procurorul a spus: ,,Ne vom vedea în sala de judecată“. Au venit după mine şi mi-au spus că mă voi duce la Simferopol. M-au aşezat in trenul „Simferopol-Irkutsk“, în care era un vagon pentru arestaţi. Escorta era cu automate. M-au adus la Simferopol. Eu am întrebat: „Când va fi judecata?“ Ei au spus: „Te judecă tribunalul militar. Chiar dacă va fi judecata, nimeni, nici chiar părinţii tăi nu vor veni aici. Te vom condamna la 7 ani, aşa că gândeşte-te: unde e mai bine: în armată 2 ani ori 7 ani la închisoare?“
Eu am spus: ,,Las’ să-mi dea 7 ani“.
     Si am fost dus într-o închisoare mare. Peretii erau groşi, 2,5 metri, din piatră. Acolo am stat 10 zile. În fiecare zi ei mă mutau într-o altă cameră.
Desigur, în una stăteam în picioare. De exemplu, în altă cameră era un scaun, puteai numai să stai şi să șezi. În a treia cameră era un pat, puteai să stai culcat Şi era uscat. În a patra cameră picura apă rece de sus! În următoarea cameră-frigorifer, e frig-frig poţi să îngheţi ş. a. m. d.
Apoi am fost îmbrăcat într-un costum de cauciuc, care te strânge tare. Ei se uitau cât poate rezista un om. Au încercat. „Ei cum, te-ai gândit?“ -mă întreabă. Şi mă strâng mai tare. Dar ei văd că omul nu mai rezistă şi îi dau drumul. Și astfel s-a prelungit 10 zile. Şefii au spus: „Vei sta aici 7 ani!“ Eu am răspuns: „Dacă va fi voia lui Dumnezeu ca locul meu să fie aici, înseamnă că voi fi aici 7 ani, iar dacă nu, atunci a doua zi voi fi scos de aici“. Aşa a şi fost: peste 10 zile am fost scos şi m-au dus înapoi la Kerci.
Ultimul termen care i se dăduse lui Vanea să se gândească s-a sfârşit la 16 iulie. Dar, întrucât el rămânea credincios Domnului, în ziua aceea, după prânz, şeful unităţii Malsin V. V. cu un grup de persoane în haine civile i-a ordonat lui Vanea să meargă cu autocamionul său după ei. (Ucigaşii, după spusele martorilor oculari, au plecat spre locul execuţiei cu automobilul ,,Pobeda“.)
De mâinile lor a fost „ucis scumpul nostru frate Vanea.
La 19 iulie, când li s-a dat părinţilor corpul neînsufleţit al fiului, martorii oculari ai omorârii lui Vanea, „exprimându-şi compătimirea“, au spus: „Moiseev a murit greu, el s-a luptat cu moartea, dar a murit creştin“.

vanea354
vanea355
vanea356
vanea3571vanea358sus

Citește capitolul următor.
Întreaga carte aici.

One Response to Moartea de martir a lui Ivan Moiseev(10.) „Despre cele îndurate.” Partea a doua.

  1. elisa spune:

    Doamne da-ne curajul sa te marturisim in aceasta lume.Iarta-ne ca am obosit!Mareste-ne credinta si fa-o curajoasa ca cea a martirilor.
    Ajuta-ne sa reinviem in noi credinta nestramutata in Hristos Domnul!
    Da-ne puterea sa ne rugam,pentru credinta sfintilor.
    Marit sa fie Numele Tau in veci!AMIN!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: