Recunoasterea Trupului! (La cine zic frate si la cine nu?)

I Cor 11:30 “Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm…”

Din care pricina?

1 Corinteni 11:29 “Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul ….”  (in original scrie doar “trupul” nu si “Domnului”)

Deci, de ce? DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL.

       Rearanjand ideile am putea parafraza: Intre noi crestinii exista multi treji dar si  multi neputinciosi, multi bolnavi (spiritual) si nu putini adormiti pentru ca nu se deosebeste Trupul, adica fiecare din cei care iau simbolul cinei(al unitatii, deci al trupului) nu isi face o judecata de sine (proprie), daca este mort impreuna cu Hristos (daca vesteste moartea Domnului) fata de lume si pacat? Aceasta moarte impreuna cu Hristos(spirituala) este mijlocul unitatii noastre cu el, deci al contopirii in trupul Lui (eklesia, adunarea). “Am fost facuti una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui.”
     Daca  aceasta lucrare de cercetare nu se face, daca nu este un mediu autocritic care sa stimuleze mustrarea si indemnul, cararea somnului, neputintei si a bolii spirituale este deschisa. O atitudine usuratica, o tratare flegmatica a starii adunarii duce la pierderea caracterului ceresc al ei, pana la Luarea Sfesnicului, adica a dreptului de marturie , de lumina, de considerarea  de catre Domnul ca “aceasta este Adunarea Mea.”
    “Am sa te vars din gura mea” este un avertisment adresat unei adunari. In Apocalipsa adunarile erau deja  destul de mature ca Domnul sa li se adreseze direct lor: “Iata ce zice adunarilor Duhul…”

  CUM DEFINIM TRUPUL?
    
         Daca e necesar sa recunoastem Trupul, hai sa vedem cum am putea defini Trupul. Istoric oamenii au incercat sa defineasca Trupul in diverse feluri: doctrinar, traditional, etnic, ereditar, filosofic, moral sau pragmatic. Singura definire care ne lasa Scriptura sa o facem este cea Spirituala. Prin Duhul ne apropiem de Domnul, prin moartea (duhovniceasca) impreuna cu El suntem facuti una cu El, iar aceasta unitate este una Spirituala.
      Oamenii pot sa tina aceeasi doctrina, dar sa nu fie acelasi Duh.
      Oamenii pot veni din aceeasi traditie, dar asta nu garanteaza ca au Duhul.
      “Ce este nascut din carne este carne”, nu duh. Duhul vine prin “auzirea credintei” si prin nici un alt mijloc.
      Unitatea trupului nu se transmite ereditar, nici etnic, nici filosofic, nici educativ, nici moral, nici pragmatic, nici traditional.
      Unitatea Trupului este ceea ce creeaza Duhul in fiecare generatie, in fiecare loc, netinand cont de firavele injghebari de unitati umane.
      Aceasta unitate e necasar sa se manifeste in mod vizibil sub forma unei adunari locale vizibile, viabile, in care sa se manifeste lucrarile pline de putere, virtutile si roadele Celui ce ne-a chemat pentru ca “domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi prin adunare…”. 
      Tocmai de aceea recunoasterea acestei adunari e vitala. La cine zic frate si la cine nu?   Ce criterii folosesc? Pe cine cercetez, pe altii sau pe mine? Pe cine invinuiesc cand ceva nu merge bine? Paiele altora sau barna mea?
     Limitele acestei adunari NU pot fi de alta natura decat duhovniceasca. 
     Daca intre noi sunt oameni care nu cunosc pe Dumnezeu este “spre rusinea noastra”.
     Daca nu recunoastem ca frati pe cei pe care “Domnul i-a primit” suntem prea stramti si Cuvantul ne cere: “largiti-va si voi” sau “primiti bine pe cel slab in credinta”.
     Ce spun eu nu este ecumenism, pentru ca ecumenismul vrea sa uneasca toate scheletele sistemelor religioase  intr-o unitate de tip politic. Domnul Isus prin jertfa Lui a adus o Unitate vie, Duhovniceasca  facandu-ne “Una cu El”.
     Unitate de fapt inseamna  a te tine “strans Unit de Capul din care tot trupul, hranit si bine inchegat prin incheieturi si legaturi, isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu.” Incheieturile si legaturile sunt locul intalnirii a doua-trei madulare, adica inseamna partasia, adunarea insasi, care nu are proteze, nu are madulare moarte si nici dislocate. 
     Partasia este o stare libera de manifestare a harului, in jurul Cuvantului credintei, constienti de necesitatea apropierii de El, Capul,  Piatra Vie si de ramanerea stransi langa El. Singurele simboluri omenesti tangibile sunt Painea, Paharul si Apa Botezului. Mai mult din aceasta lume nu avem nevoie.
    Doresc sa vezi, fratele meu, cel care ai primit Har, ca acest har nu este pentru tine, nici pentru mantuirea ta, ci pentru folosul intregului Trup, inca de aici. De aceea e necesar ca in chip vizibil aceasta adunare sa se manifeste ca o partasie numai a celor chemati, in puritatea Trupului, fara “proteze”, “carje” sau “amputari”. Domnul a randuit aceasta randuiala, nu oamenii, noi trebuie sa ne manifestam harul primit in felul Domnului, spre folosul intregului Trup.
     Iata de ce este important sa recunoastem Trupul.
     Spre lauda Slavei harului Sau!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: