Scheletul mamonic al religiei industriale

„au inima deprinsa la lacomie…” II Petru 2:15

„….religia este o industrie…” un psiholog.

„Nu va faliti cu-naintasii
cand nu calcati dupa parinti
si nu porniti pe calea Sfanta
cand nu puteti fara arginti.” T.Dorz

Sunt  cateodata implicat in discutii cu oameni al caror venit (sau avantaje, pozitie sociala, etc) provine din domeniul religios. Persoane mai inflexibile in gandire ca acestia greu gasesti. Chiar daca ideile lor au un „trup ideologic” sau doctrinar, trup „imbracat” intr-o imbracaminte  evlavioasa, se simte duritatea scheletului mamonic dinlauntrul acestor injghebari.
Duhul mamonic e total strain de Duhul lui Dumnezeu. Crestinii treji il tin afara la mare distanta de usa. Are un miros oribil si un comportament scandalos.
Insa odata primit in vre-o „casa”, prima lui grija este sa-si indreptateasca prezenta si sa-si consolideze pozitia. Atat de tare o consolideaza incat devide mai rigida ca un schelet intr-un trup si toate celelalte functii (invatarea, hranirea, umblarea, imbracarea) se vor „lipi” de acest schelet.
Observati salariatul bisericii, acest asa zis „slujitor”. El lucreaza, ca doar el este „platit”. E singurul platit, constituie scheletul mamonic, e justificat sa se auda majoritar vocea lui.
Ce-l indreptateste? Salariul.
Dar  salariul cine l-a instituit, cu ce drept?
Ce pui astfel de intrebari, ereticule!
Am fost la libraria crestina azi. Plina vitrina (asezate dupa Philip Kotler-apostolul marketingului) de artizanate cu versete biblice. Il stiu pe sarmanul care le fabrica. Buna afacere. Viata lui insa, familia, (e hai-hui), si el e fix atat de pocait cat e necesar sa zica naivii ca „un frate” de „acolo” le fabrica. Mamona a castigat, ii arunca pe cei lipiti de el, de multe ori in foc si de multe ori in apa. Iar CD-urile , casetele,(se vand bine), ce case faine au construit.!
Cand vad cate un om care are un venit din religie ma gandesc:
1 Ca sarmanul de el nu e in stare sa-si castige niste bani din munca, comert sau din ceva ce face el cu mainile lui si nevazand mai mult, a fost inselat de Diavolul, sa-l „vanda” pe Dumnezeu.
2 Ca aceasta neputinta l-a trimis in extrema de a exploata credulitatea (buna sau rea) a celor simpli, sa-i faca sa cumpere ceea ce nu se poate vinde.
3 Ca vanzand pe „Dumnezeu” sau pe „duhul”, cum vreti, el crede ca aduce o slujba lui Dumnezeu si este astfel de doua ori inselat.
4 Ca cei care cumpara „dumnezeu” pe bani, sunt si ei amagiti…si tot asa.
5 Ca ceea ce vand de fapt nu este Dumnezeu, L-au transformat intr-o icoana si i-au schimbat Gloria in ceva ce seamana cu omul muritor. Dumnezeu nu poate fi vandut si isi ascunde bine de tot intelepciunea Lui de acesti salariati. De aceea nu veti vedea niciodata un pastor platit vestind Harul lui Dumnezeu. E o incompatibilitate totala!

Incontestabila ramane cerbicia salariatilor in apararea dreptului de a vinde ‘divinitate”, de a fi salarizati pentru „slujba spirituala”.

Personal pentru mine este atat de monstruoasa aceasta inselatorie care batjocoreste Harul lui Dumnezeu si Vestea Lui Cea Buna, incat eu nu fac economie de adjective atunci cand trebuie sa demasc amagirea.

Salariatul religios este se afla pe o treapta josnica a apropierii bajbaitoare de Dumnezeu. Face parte din industria religioasa, munceste conform procedurilor repetitive acceptate, sarcina lui este sa puna pe umerii oamenilor sarcini anevoie de purtat. Toate acestea in timp ce pe un plan ascuns isi incaseaza salariul ca orice salahor.
Sa-l vinzi pe Rascumparator, pe creatorul Universului, pe Regele Regilor.
Sa aiba Dumnezeu taxa de acces, bilet de intrare?
Motivatia bietului angajat religios sta in retributia lunara, insa cei ai Domnului au Duhul Tatalui primit prin Cel care este credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu. Motivatia lor este dragostea turnata! E o diferenta uriasa, sa nu lasam lucrarea Domnului in mainile acestor mincinosi si inselati. „Tara”, (locurile ceresti) nu e a lor, chiar daca par uriasi si s-au nascut acolo, e a noastra a celor care am iesit din Egipt si am trecut prin mare.
Cel mai bine se vede acest lucru in viteza cu care Evanghelia Glorioasa a Harului lui Dumnezeu in suflet si in Adunare este transformata, in gurile si mintile acestor amarati, intr-un retetar religios confuz, intr- invatatura goala si sterila a eforturilor si deciziilor omenesti, intr-un talmes-balmes manipulator garnisit cu frunze filosofice din gradina de dupa casa.
Totul pentru bani!
„vor cauta ca prin cuvantari amagitoare sa aiba un castig de la voi….”
Acum traim acele vremuri profetite.
Religia este o afacere uriasa.
Cea mai mare companie din lume isi are sediul la Roma.
Alta marunta, dar bine cunoscuta la Brooklin.
Alta prin Anahaim, etc. Si multe altele prin multe alte birouri si buildinguri.
M-a intrebat cineva intr-o tara vecina, ce parere am despre miscarea lor (una noua, puternic infuzata cu dolari)? Le-am spus: va tine miscarea  cat vor tine sponsorizarile.
Desi doar o parte din motivatiile oamenilor din aceste structuri sunt materialiste, scheletul acestor trupuri insa este  mamonic. Aparatul clerical nu functioneaza pe baza de chemare divina, nici macar pe voluntariat, ci pe renumeratie. Bani sau slava, sau amandoua. Nu este singurul schelet, mai sunt: nationalismul, simonia(cumpararea de daruri), templocentrismul, clericalismul, toate fiind impletiri de duhuri si autoritati vrasmase.
Diavolul lupta in plutoane  de 7+1, duhul reantors impreuna cu alte 7 mai rele decat el.
Adunarea Glorioasa a Domnului Isus are in ea insa Legea Atractiei Dragostei (dragostea lui Hristos ne strange(constrange))asa cum pamantul are Legea atractiei gravitationale. In Adunarea unde Domnul Isus este recunoscut ca si Cap, nu au ce sa caute astfel de structuri, caci ar rastalmaci total Harul Lui Dumnezeu care „trebuie sa domneasca” si ar fi imediat inlocuit cu eforturi umane renumerabile.
Tu unde te afli?

5 Responses to Scheletul mamonic al religiei industriale

  1. elisa spune:

    De ce scrie totusi apostolul Pavel,ca pot trai din evanghelie,cei care o raspandesc?nu inteleg?

    Apreciază

  2. vesteabuna spune:

    Cei care raspandesc evanghelia sunt evanghelistii, cei care merg din loc in loc cu vestirea evangheliei. Acestia sunt indreptatiti ca pe perioada cat fac aceasta lucrare sa traiasca din ceea ce primesc de la toti ceilalti. Mai mult, aceste cuvinte sunt pentru cei care cred prin ei, ei sunt indemnati sa-i sustina si material pe cei care vestesc. Vedem la Lidia”ne-a silit sa intram”, la temnicer, „a pus masa” si la altii, toti si-au deschis CASELE imediat pentru a-i primii, implinind Cuvantul: „cine va primeste pe voi, Ma primeste pe Mine.” Cine da un pahar de apa nu-si va pierde rasplata.
    Mai sunt cazuri dar sunt departe de tot de modelul tinerilor specialisti religiosi, directori de biserici care numai urmasi ai Mielului nu par. Exceptiile nu schimba situatia. Daca aceste lucruri nu s-ar petrece intre noi, ar trebui sa tacem, caci ne-ar bate Dumnezeu. Asa insa, ne-ar bate daca tacem!
    Multe salutari sora Eliza!

    Apreciază

  3. […] cuvântul lui Dumnezeu. Vinul cel nou se pune în burdufuri noi, în fiecare toamnă. Nu comentez influenţa mamonei asupra iţelor lucrurilor şi urzelii întâmplărilor. E uriaşă dar nu o discut aici. Nu ţesem […]

    Apreciază

  4. vesteabună spune:

    Mafia cu patrafir
    cititi tot articolul:
    http://adevarul.ro/news/societate/mafia-patrafir-1_5329b1ea0d133766a80b602f/index.html#

    citat ”Deunăzi, mi se povestea ceva şi mai şi: un preot cu parohie într-un sat pe lângă Bucureşti nu a mai avut să dea birul către superiori şi a fost înlocuit cu un altul care a dat. (Omul a ajuns în cele din urmă să-şi câştige pâinea ca şofer – iar cea care-mi relata toată tărăşenia era chiar soţia lui). Iată că nu e de ajuns un prim peşcheş, de început de carieră, ci bunăvoinţa autorităţilor bisericeşti trebuie menţinută caldă permanent. E ca pe vremea Înaltei Porţi Otomane, când, pentru a fi domnitor în Ţările Române, trebuia să dai saci de galbeni, dar puteai să fii detronat după o vreme de un altul, care dădea alţi saci de galbeni. Se întreabă unii de ce nu sunt impozitaţi banii primiţi de preoţi de la enoriaşi. Asta e varianta soft a poveştii. Nu numai că nu vor fi impozitate fondurile bisericii, dar putem băga mâna-n foc că nicio faţă bisericească nu va fi vreodată săltată pentru şpagă. E o practică veche, înrădăcinată solid şi care va mai exista mult timp. Biserica e deasupra legii (pământeşti şi dumnezeieşti, deopotrivă) şi niciun politician nu-şi va tăia electoral craca de sub picioare, supărând-o în vreun fel. Şi aşa se perpetuează această Caracatiţă cu cruce, ai cărei capi se deplasează nu pe asin, ci în limuzină neagră, sunt ahtiaţi după construcţii faraonice, poleite la propriu cu aur, şi, deşi cu gura spun altceva, se închină cu sârg la Mamona.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: