Relații

8 ianuarie 2013

Despre legătura frățească!

”Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească….”

Dragostea de frați a fost turnată în noi prin Duhul. Legătura frățească este mijlocul prin care primim creștere fiecare prin credința care este în celălalt, prin înviorarea slujbei lui pentru noi și a noastră pentru ei. În aceste legături nu au ce să caute ierarhii și trepte clericale. Norma este:”voi toți sunteți frați!”. Cei cu pretenții clericale nu pot sta la aceeași masă a părtășiei frățești, păstrându-și în același timp aerul lor superior. Ori ești popă și în acest caz ești un uzurpator al Marelui Preot al mărturisirii noastre, ori ai Mare Preot și atunci noi toți suntem frați. Trebuie să existe un gard de separare.

Discutam acuma seara cu o misionară. Spunea despre o familie misionară cu ”vederi mai înguste”, ”ei sunt mai stricți!” zicea ea. Am început să vorbim despre procesul de degradare al stării spirituale, proces care începe cu degradarea învățăturii. I-am dat exemplul cu o grădină:
O grădina îngrădită și bine lucrată dă rod. Dacă cineva într-o noapte îi dărâmă gardul,  în primele zile roada va fi aceeași chiar grădina se va vedea mai frumos. Dar după o săptămână, după o lună, după ce o pasc și o traversează toate fiarele sălbatice și fără stăpân, sau toți hoții, grădina ajunge o paragină.

Acuma!
Grădina este Adunarea, stâlpul și temelia Adevărului, a Învățăturii curate,  a învățării Domnului Isus.
Roada este roada Duhului, roada acestei învățări a lui Cristos.
Gardul grădinii este limitarea dată de crucea lui Cristos, de învățătura crucii prin care lumea este răstignită față de noi și noi față de lume.
Numai via unui om fără minte nu are gard.
Limitările (nu legalisme legate de uniformizări obligatorii) păstrează gradina necălcată. Doar mireasma ei trece zidul când bate vântul.

Despre relații!

M-a șocat Comenius când am citit că nu e bine să ai multe relații. El zicea că trebuie să fii cumpătat la numărul de relații pe care le poți forma și întreține în viață.
M-a șocat și apostolul Pavel când am citit că ”învăța cu lacrimi pe fiecare” din ei. (Și eu care credeam că predica la mii de oameni odată.) Oare când avea timp …de fiecare? ”   Ca un tată pe copiii lui, ca o doică.
Am ajuns să înțeleg că legătura frățească nu este ceva asemănător cu o listă de ”friends” din facebook, sau cu o agendă telefonică, sau nici chiar cu toți cunoscuții de la adunări.
Legătura frățească este asemenea unui lanț, a unei funii. Mai mult, legătura frățească este asemenea cenușii altarului. Nu mai poți separa pe oameni când gândurile sunt una.”Am fost făcuți una cu El prin moartea Lui!” . Altarul crăpat și cenușa vărsată sunt imaginea dezbinării.

       Când cineva face un lucru în afara gardului învățăturii, când pare că dărâmă acest gard, nu înseamnă că a rupt legătura frățească, ci că omul lui cel vechi nerăstignit se dă în petec spre lauda lumii care l-a răstignit pe Domnul Isus, că el însuși se poartă ca vrășmaș al crucii lui Cristos și că trebuie îndemnat spre pocăință. Îndemnat cu lacrimi!. Apostolul Pavel scria că el trebuia să plângă pe cei ce nu s-au pocăit.
-Păi cum frate Pavele, ei nu sau pocăit, de ce să plângi tu? Lasă-i să plângă ei, că mântuirea-i personală!
-Ba nu-i personală, credința noastră e de obște, zice Iuda în epistola lui.
Așa este și așa rămâne.
Cât despre relații e bine să avem puține, de fapt nu puține nici multe, ci exact atâtea cât avem timp să le întreținem, să nu le fușerim. Când am descoperit aceasta mi-am dat seama că am o mulțime de legături, multe ne”frățești”, doar conjuncturale, de conveniență, de medii diferite prin care am trecut, etc.

Trebuie să le întreținem pe toate? Trebuie să jertfim pe altarele tuturor dialogurilor de conveniență? În mod sigur NU.
Să cinstim pe toți oamenii da, dar să intrăm în conversații de fațadă, în lațul unei fățărnicii goale, NU.
Să stăruim însă în dragostea frățească, să strângem acele legături cu potențial de contopire a gândurilor în Gândul lui Cristos, gândul smereniei și al lepădării de sine, al ascultării de Tatăl. Să fim un singur gând! Acest susur blând și subțire al curatei învățături pare o utopie în lumea bântuită de rafale de învățături năucitoare, dar în acest susur se află Domnul.
Acest proces de stăruință în legătura frățească cere timp individual, slavă Domnului pentru telefoane, emailuri, bloguri și pentru tot internetul. Dar mai mult face vederea feței, ascultarea celuilalt, vegherea asupra stării lui.
Nu trebuie multe relații, suntem limitați și strâmtorați în toate felurile, mai ales la timp. Dacă am da timp acelor legături care le avem deja! Cât privește legături noi acestea trebuie precedate sau însoțite de un timp de testare. ”Toți mărturisesc bine despre Dimitrie!” De ce scrie apostolul așa?   Sau despre altul: ”ferește-te și tu de el!” Scrie așa ca să scurteze acest timp de testare, de veghere. Să mărturisim și noi unii altora încrederea sau scepticismul, să veghem la îndemn spre o legătură cu un frate încercat și la prudență spre cel ce produce dezbinări ”împotriva învățăturii”!
”Știi râvna lui încercată!”
De ce a scris așa? Erau bănuitori, nu aveau dragoste? Azi mai e valabil? Ar trebui să recomandăm pe cel încercat și să ne ferim de cel flecar, amăgitor sau măcar să veghem (să avem ochiul asupra, orig.) asupra lui? În mod cert e valabil și azi, exact ca atunci!
De ce să am mai multe legături decât pot întreține, mai mulți frați decât pot sluji?
Suntem diferiți ca slujbe, ca mădulare, dar dacă suntem legați de Cap, hrăniți de Cap, mișcați de Cap, controlați de Cap și dacă toate sentimentele din noi dau raport instant la Cap(se supun judecății Cuvântului) atunci suntem una.

Mărit să fie Domnul!


Ce faci intr-o biserica mare?

3 februarie 2009

Nimic, pana-ti vine randul!
Acest post este un raspuns la comentariul sorei Elisa de aici: comentariu elisa
    
        Prima intrebare: cum sa ai legaturi cu toate madularele?
         Sau, in context:“...Trupul este cel care are madulare pretutindeni de fapt…nu prea inteleg…biserica locala e un Trup? nu e!Atunci cum sa ai legaturi cu toate madularele?”
         Buna  intrebare, obliga la un raspuns la fel de bun. Ma simt nevrednic.
Dar “…ferice de cine citeste:”…tot asa este si Hristos…dupa cum trupul...” am inversat putin. E foarte simplu, toate madularele au legatura unele cu altele prin cap. Daca legatura nervoasa(comunicatia) cu capul este taiata, dispare si functia senzoriala si cea de comanda, iar ceea ce ramane, niste oase cu muschi fara intelepciune, nu mai folosesc la nimic.
Tradus in limba duhovniceasca: “…si-au pierdut orice pic de simtire…” Chemarea nostra spre unitate nu este sa facem orice fel de unitate ci ” …sa ne tinem stransi uniti de Capul din care tot Trupul creste…”. Vitala nu este unitatea intre noi, ci unitatea cu Domnul din noi. Numai simtirea duhovniceasca, acest simt ceresc al deosebirii si cercetarii duhurilor ne conduce la legatura frateasca, legatura a desavarsirii, care face ca Harul capatat de mine  sa se inmulteasca prin turnarea in “vasul gol”, largit, al inimii fratelui meu, iar eu sa ma umplu la randul meu cu ceea ce da “fiecare incheietura”. E o lucrare care nu o pot cunoaste decat cei care pretuiesc (nu leapada, nu dispretuiesc, nu ingroapa) Harul lui Dumnezeu, ci il pun in negot, il vestesc, se implica, cauta acel mediu in care dreptul lor de copii ai lui Dumnezeu nu este impiedicat. Dreptul la “emigrare spirituala” este un drept al “omului nou”:
“….La ce-ti folosesc in viata
aripi pentru ceru-ntins?
cand tu stai in colivia
oamenilor ce te-au prins!…”.(NM, La ce-ti foloseste spada?)
     Cat de usor au plecat oamenii in America, in alte tari, cand au simtit ca drepturile lor sunt incalcate si in alta parte sunt respectate!
      Tot asa, noi avem niste drepturi care deriva din statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu: “…le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu….”.   Oh si cate drepturi decurg de aici, toate promisiunile lui Dumnezeu, care sunt numai in Hristos, se implinesc numai pe acest imens domeniu duhovnicesc, al Harului, al trupului lui Hristos. Dreptul de a ne apropia de tronul harului ” …cu deplina incredere…”. Dreptul de “…a iesi afara din tabara, purtand ocara Lui…” Evrei 13:13, dreptul de a ne aduna “….impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata…”. Si cate drepturi mai avem!
     M-am gandit mult la adunarile din Roma. Le saluta Pavel in Romani 16. Nu vorbeste de o ierarhie acolo, nici de mega-biserici sau de dorinta de a infiinta astfel de mega-biserici, nici de nostalgia dupa cei 5000 de la Ierusalim. Se adunau prin casa unuia sau altuia, nu gasim ca faceau conferinte periodice, mai mult, foloseste la un moment dat expresia: fratii care sunt impreuna cu ei….”(v 14, 15) Cata putere de exemplu, cata simplitate, cata maturitate! Un mediu perfect pentru a creea atatea legaturi fratesti cat de larga inima ai…si sa-ti largesti inima. Read the rest of this entry »


Tu ce valenta ai? – despre legatura frateasca, un pic de chimie spirituala

20 ianuarie 2009

“…Si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie…” I Petru 5:5
“Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca…”,Faptele Apostolilor 2:42

Pentru ca doi atomi sa poata fi legati unul de altul, au nevoie fiecare de cel putin un electron liber si de un spatiu liber pentru a “primi” un electron de la alt atom.
M-am gandit  zilele trecute la analogia atat de perfecta intre legaturile chimice si legatura frateasca.
Desigur, daca n-ati lipsit la orele de chimie, o sa intelegeti mai usor ce va scriu aici.
Legaturile chimice se fac intre atomi “incompleti”, adica carora le lipsesc un anumit numar de electroni pe ultimul strat. Tot astfel si intre crestini, Harul capatat de unul implineste golurile si slabiciunile celorlalti. Si viceversa. Daca un crestin nu are “spatiu liber” pentru a-l primi pe fratele lui, indemnul este: “Faceti-ne si voi la fel: va vorbesc ca unor copii ai mei – largiti-va si voi!”(2 Cor 6:13) Era o problema acolo, corintenii se facusera mici, ingusti, stramti, nu mai puteau primi pe frati, nu mai aveau loc ca “sa primeasca”, sa faca legaturi fratesti. In chimie, atomii care sunt “completi” fara capacitate de a se lega cu alti atomi se numesc gaze inerte, pe ultima coloana din tabelul periodic. Asa sunt si fratii “completi” ca si gazele inerte, inerti, fara capacitate de a forma legaturi, nu vor si nici nu simt lipsa, sunt atat de stramti ca nu mai este loc in sentimentele lor pentru alti frati. Zice Pavel corintenilor:” 6:12Voi nu sunteti la strâmtoare în noi; dar voi sunteti la stramtoare in sentimentele voastre” si apoi “…largiti-va si voi”.
Cat Har, fratii sa nu se simta stramtorati in inima mea!  Sa-i fac sa simta asta, sa-i incredintez!
Cu atat mai mult cat traim intr-o lume plina de barfa, de clevetire, de rautate, de suspiciune…”ai auzit?”. Si mintea se incarca cu clevetiri, inima se ingrasa de mandria indreptatirii prin comparatie si se face tot mai mica, se smochineste, se stramteaza pentru frati. Cand intalneste un frate nou il trece prin “ciurul acceptarii”, cunoasterea dupa starea fireasca, doctrine si obiceiuri, nu Duh si Viata.
Numarul de spatii libere intr-un atom, sau cati electroni poate primi se numeste valenta, adica un numar: valenta unu, valenta doi, trei…etc
Fiecare  din noi are o anumita capacitate de legatura frateasca. Fiecare legatura implica timp si dedicare. Cate legaturi fratesti putem intretine, asta este “valenta” noastra. Daca niciuna, suntem inerti.
Bucuria este ca putem sa ne “crestem” valenta, sa ne largim. Sa crestem in dragostea care isi deschide inima si-i face pe frati sa se simta acceptati, primiti fara fatarnicie, ca pe Domnul.
Exista in zilele noastre un tip de crestinism scolastic, predat didactic de la catedre si interpretat de multi ca:”sa-l primesti pe Hristos in inima ta” intr-un fel mistic, care nu te angajaza la nimic vizibil, il inghesui 8 ore pe luna intr-un colt al inimii tale si-ti vezi de treaba.
Dar fratii Lui?
El nu prea umbla fara ucenici, si nu umbla nici astazi?
Cum ar fi sa le faci loc in inima ta, in casa ta?
“Gaius gazda mea si a intregii adunari, va saluta” …wow!…mai avea putere? N-o facea cu sila?
Sa-ti foloseasca baia, sa-ti ocupe bucataria, sa le asterni de dormit, sa sforaie!
“….fiti primitori de oaspeti intre voi, fara murmur”
Cat de larga e inima ta?
Ce valenta ai?

fr. d.


Incheieturi si legaturi!

10 septembrie 2008

Coloseni 2:19 “netinandu-se strans de Capul, din care tot Trupul, hranit si strans unit prin incheieturi si legaturi creste cu cresterea lui Dumnezeu…”(trad GBV)

       Stim cine este capul Trupului (ce bine ar fi ca tot mai multi nu numai sa stie ci sa si creada in Cel care este capul Trupului al adunarii), dar ce sunt incheieturile si legaturile? Read the rest of this entry »


Recunoasterea Trupului! (La cine zic frate si la cine nu?)

9 septembrie 2008

I Cor 11:30 “Din pricina aceasta Sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm…”

Din care pricina?

1 Corinteni 11:29 “Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul ….”  (in original scrie doar “trupul” nu si “Domnului”)

Deci, de ce? DACA NU DEOSEBESTE TRUPUL.

       Rearanjand ideile am putea parafraza: Intre noi crestinii exista multi treji dar si  multi neputinciosi, multi bolnavi (spiritual) si nu putini adormiti pentru ca nu se deosebeste Trupul, adica fiecare din cei care iau simbolul cinei(al unitatii, deci al trupului) nu isi face o judecata de sine (proprie), daca este mort impreuna cu Hristos (daca vesteste moartea Domnului) fata de lume si pacat? Aceasta moarte impreuna cu Hristos(spirituala) este mijlocul unitatii noastre cu el, deci al contopirii in trupul Lui (eklesia, adunarea). “Am fost facuti una cu El printr-o moarte asemanatoare cu a Lui.”
     Daca  aceasta lucrare de cercetare nu se face, daca nu este un mediu autocritic care sa stimuleze mustrarea si indemnul, cararea somnului, neputintei si a bolii spirituale este deschisa. O atitudine usuratica, o tratare flegmatica a starii adunarii duce la pierderea caracterului ceresc al ei, pana la Luarea Sfesnicului, adica a dreptului de marturie , de lumina, de considerarea  de catre Domnul ca “aceasta este Adunarea Mea.”
    “Am sa te vars din gura mea” este un avertisment adresat unei adunari. In Apocalipsa adunarile erau deja  destul de mature ca Domnul sa li se adreseze direct lor: “Iata ce zice adunarilor Duhul…”

  CUM DEFINIM TRUPUL? Read the rest of this entry »


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 79 other followers