”Satana v-a cerut să vă cearnă…”

De fapt cred că termenul mai potrivit ar fi: ”să vă vânture”.
Așa:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Operația se poate desfășura numai pe vreme cu vânt și urmărește ca grâul să fie separat de pleavă.
Această muncă Dumnezeu a lăsat-o pe seama lui Satan.
El este ”domnul puterii văzduhului”, a vântului. E treaba lui, specialitatea lui.
Încă de pe vremea lui Iov, Satana a făcut cerere și Domnul a aprobat-o:” iată îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” (Ce clar separă Dumnezeu ce avem de ce suntem.)
Pe vremea lui Petru iarăși a fost o cerere, cum n-a știut Iov, n-ar fi știut nici Petru, dar Domnul i-a spus: ”Satana v-a cerut”.
Dar de ce să facă satana lucrul lui Dumnezeu?
Satan are treabă cu pleava, e plină de aer, e domeniul lui.
La fel aluatul, fățărnicia, e tot domeniul lui, bobițe de aer care umflă, umflă și îngâmfă.
Și uite-așa satana vântură, pleava o ia vântul, e văzută de mulți, admirată, unii zidesc cu ea, un fel de paie.
Cu grâul cel disprețuit pe care nu-l ia vântul se petrece ceva frumos.
”Acela își are lopata în mână…își va curăți cu desăvârșire aria”.

Câtă mângâiere!
Nu te va lua vântul că nu poate și nu vei rămâne în arie că va curățită cu desăvârșire. Chiar și ultimul bob.
Dar înainte să fim în lopata Domnului, suntem în furca Diavolului, aruncați și izbiți ca să se scuture pleava și s-o ia vântul.