Orbii si schiopii aceia

Orbii si schiopii aceia

“Si David zisese in ziua aceea:”oricine va bate pe iebusiti sa arunce in canal pe orbii si schiopii aceia care sunt urati de sufletul lui David.” 2 Samuel 5:8

” Ei (iebusitii) au zis lui David: sa nu intri aici caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi.” 2 Samuel 5:6

“Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă…” Matei 11:4

“dar toate aceste lucruri le-am socotit ca o pierdere….le socotesc ca gunoaie ca sa castig pe Hristos…” Filipeni 3:7

Orisice intamplare din Vechiul Testament are o insemnatate spirituala, “acele lucruri li s-au intamplat (lor) ca sa ne slujeasca noua drept pilde…”. De aceea cand citim Vechiul Testament trebuie sa dam valul la o parte si sa privim fata in fata simbolul(umbra) cu insemnatatea(talcuirea) lui. Cu aceasta cheie Dumnezeu na lasa sa deschidem taina Lui, adica pe Hristos, acoperita cu un val pe care cei superficiali nu vad “pictate” decat niste intamplari istorice banale.

Saul fusese un imparat al paradei si al fricii de oameni. A jertfit fara sa-l astepte pe Samuel, l-a crutat pe Agag si toata viata lui nu a domnit in Ierusalim. Ierusalimul, locul dorintei lui Dumnezeu, simbolul legamantului era stapanit de iebusiti. Saul a facut un fel de compromis cu iebusitii, i-a lasat in pace, o complacere cu pacatul. Si ce pacat, pacatul stapanirii locurilor ceresti de catre duhuri straine!

David, in momentul cand a ajuns imparat, prima batalie a fost pentru Ierusalim, locul ceresc, locul sfant. Si l-a castigat.

Lauda iebusitilor a fost cu orbii si ologii. Fala lor, “esti asa de slab David caci si orbii si ologii te vor bate”.

Ce inseamna acest raspuns a lui David:”sa arunce in canal pe orbi si ologi”, lipsa de mila, cruzime? Ca si psalmul 137, despre Babilon: “ferice de cina va lua pe copiii tai si-i va zdrobi de stanca.”

Sa vedem ce inseamna spiritual orb si olog?

“Fariseu orb…” inseamna un om doxa de religie dar nu inauntru, ci numai inafara, fara innoirea mintii, fara rastignirea carnii(iebusitilor), ierusalimul inimii lui fiind ocupat de iebusiti, preocupari ale carnii, ale lumii. “Doar n-om fi si noi orbi?”(Ioan 9:40) intrebau ei. Si erau. O minte plina de teologie si o agenda incarcata de activitate religioasa, dar a carnii, cu un Ierusalim ocupat de iebusiti(duhuri ale rautatii care sunt in locurile ceresti).

Olog sau schiop spiritual inseamna un om care traseaza carari strambe, care schiopateaza de amandoua picioarele, cu genunchii spirituali slabanogiti, care nu mai umbla prin duhul, ci potrivit firii pamantesti. Umbletul dupa carne, dupa fire inseamna schiopatare, ologire. Ologia spirituala urmeaza imediat dupa orbire, un om care nu vede, nu mai poate umbla si se atrofiaza, ologeste. Umbletul lui devine bajbaire, miscarile ii devin repetate si se margineste la un univers marunt al lucrurilor ce se pot pipai. Acest proces de orbire, de intunecare a mintii(“inima lor fara pricepere s-a intunecat”Rom 1:21) nu este brusc, ci progresiv, dar rapid.

Aruncarea in canal a orbilor si ologilor este invatatura pentru noi. Si Apostolul Pavel avea orbirea lui pe care a aruncat la canal, a socotit-o ca gunoi. “fariseu din farisei”, “invatat la picioarele lui Gamaliel”, nu doar invatat ci cu “multa lui invatatura”. Teologia lui a fost orbirea lui, ologia lui. Autoritate de la preoti expirati, preotie care nu mai e valabila, legamant al faptelor, al deciziei prin care nimeni nu se apropie de Dumnezeu, cler dominant faradelege, toate sunt orbiri si ologiri, lucruri cu care nimeni nu ar trebui sa se laude, ca iebusitii, ci ar trebui sa le arunce la canal, ca David.

Lauda lui David a fost smerirea lui, zdrobirea inimii,  a fi nimic, “ma voi arata si mai de nimic” 2 Samuel 6.

Inca un gand. Cu cat cineva orbeste mai tare, cu atat nu mai vede amanuntele, lucrurile mici, cele alese de Dumnezeu, incepe sa umble dupa lucruri mari si numai dupa acelea, caci numai pe acelea le vede. Temple fastuoase, programe artistice, multimi, stadioane si parade, orbiri si schiopatari. Sa nu stapaneasca in Ierusalimul inimii noastre iebusitii a caror slava erau orbii si ologii, ci David-ul cel nou, neinsemnatul, dispretuitul si parasitul de oameni. Ma gandesc si la marturisirea Lui prin frangerea painii, vestirea mortii Lui in felul Lui, la masa Lui, cu paharul Lui, caci de aceea sunt multi neputinciosi(ologi) si bolnavi(orbi), caci nu se recunoaste Trupul.

Cand te-am vazut noi? vor intreba orbii prezentandu-si agenda lor de lucrari facute in Numele Lui.

“Si David zisese in ziua aceea:”oricine va bate pe iebusiti sa arunce in canal pe orbii si schiopii aceia care sunt urati de sufletul lui David.” 2 Samuel 5:8

” Ei (iebusitii) au zis lui David: sa nu intri aici caci si orbii si ologii ti se vor impotrivi.” 2 Samuel 5:6

“Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă…” Matei 11:4

“dar toate aceste lucruri le-am socotit ca o pierdere….le socotesc ca gunoaie ca sa castig pe Hristos…” Filipeni 3:7

Orisice intamplare din Vechiul Testament are o insemnatate spirituala, “acele lucruri li s-au intamplat (lor) ca sa ne slujeasca noua drept pilde...”. De aceea cand citim Vechiul Testament trebuie sa dam valul la o parte si sa privim fata in fata simbolul(umbra) cu insemnatatea(talcuirea) lui. Cu aceasta cheie Dumnezeu na lasa sa deschidem taina Lui, adica pe Hristos, acoperita cu un val pe care cei superficiali nu vad “pictate” decat niste intamplari istorice banale.

Saul fusese un imparat al paradei si al fricii de oameni. A jertfit fara sa-l astepte pe Samuel, l-a crutat pe Agag si toata viata lui nu a domnit in Ierusalim. Ierusalimul, locul dorintei lui Dumnezeu, simbolul legamantului era stapanit de iebusiti. Saul a facut un fel de compromis cu iebusitii, i-a lasat in pace, o complacere cu pacatul. Si ce pacat, pacatul stapanirii locurilor ceresti de catre duhuri straine!

David, in momentul cand a ajuns imparat, prima batalie a fost pentru Ierusalim, locul ceresc, locul sfant. Si l-a castigat.

Lauda iebusitilor a fost cu orbii si ologii. Fala lor, “esti asa de slab David caci si orbii si ologii te vor bate”.

Ce inseamna acest raspuns a lui David:“sa arunce in canal pe orbi si ologi“, lipsa de mila, cruzime? Ca si psalmul 137, despre Babilon: “ferice de cina va lua pe copiii tai si-i va zdrobi de stanca.”

Sa vedem ce inseamna spiritual orb si olog?

“Fariseu orb...” inseamna un om doxa de religie dar nu inauntru, ci numai inafara, fara innoirea mintii, fara rastignirea carnii(iebusitilor), ierusalimul inimii lui fiind ocupat de iebusiti, preocupari ale carnii, ale lumii. “Doar n-om fi si noi orbi?”(Ioan 9:40) intrebau ei. Si erau. O minte plina de teologie si o agenda incarcata de activitate religioasa, dar a carnii, cu un Ierusalim ocupat de iebusiti(duhuri ale rautatii care sunt in locurile ceresti).

Olog sau schiop spiritual inseamna un om care traseaza carari strambe, care schiopateaza de amandoua picioarele, cu genunchii spirituali slabanogiti, care nu mai umbla prin duhul, ci potrivit firii pamantesti. Umbletul dupa carne, dupa fire inseamna schiopatare, ologire. Ologia spirituala urmeaza imediat dupa orbire, un om care nu vede, nu mai poate umbla si se atrofiaza, ologeste. Umbletul lui devine bajbaire, miscarile ii devin repetate si se margineste la un univers marunt al lucrurilor ce se pot pipai. Acest proces de orbire, de intunecare a mintii(“inima lor fara pricepere s-a intunecat”Rom 1:21) nu este brusc, ci progresiv, dar rapid.

Aruncarea in canal a orbilor si ologilor este invatatura pentru noi. Si Apostolul Pavel avea orbirea lui pe care a aruncat-o la canal, a socotit-o ca gunoi. “Fariseu din farisei”, “invatat la picioarele lui Gamaliel”, nu doar invatat ci cu “multa lui invatatura”. Teologia lui a fost orbirea lui, ologia lui. Autoritate de la preoti expirati, preotie care nu mai e valabila, legamant al faptelor, al deciziei prin care nimeni nu se apropie de Dumnezeu, cler dominant faradelege, toate sunt orbiri si ologiri, lucruri cu care nimeni nu ar trebui sa se laude, ca iebusitii, ci ar trebui sa le arunce la canal, ca David.

Lauda lui David a fost smerirea lui, zdrobirea inimii,  a fi nimic, “ma voi arata si mai de nimic” 2 Samuel 6.

Inca un gand. Cu cat cineva orbeste mai tare, cu atat nu mai vede amanuntele, lucrurile mici, cele alese de Dumnezeu, incepe sa umble dupa lucruri mari si numai dupa acelea, caci numai pe acelea le vede. Temple fastuoase, programe artistice, multimi, stadioane si parade, orbiri si schiopatari. Sa nu stapaneasca in Ierusalimul inimii noastre iebusitii a caror slava erau orbii si ologii, ci David-ul cel nou, neinsemnatul, dispretuitul si parasitul de oameni. Ma gandesc si la marturisirea Lui prin frangerea painii, vestirea mortii Lui in felul Lui, la masa Lui, cu paharul Lui, caci de aceea sunt multi neputinciosi(ologi) si bolnavi(orbi), caci nu se recunoaste Trupul.

Cand te-am vazut noi? vor intreba orbii, prezentandu-si agenda lor de lucrari si minuni facute in Numele Lui.

Etichete cand te-am vazut noi, doar n-om fi si noi orbi, le socotesc ca gunoaie, le-am socotit ca o pierdere, orbii si schiopii aceia, orbire spirituala