Sa nu datorati nimanui nimic

Romani 13:8 “Sa nu datorati nimanui nimic, decit sa va iubiti unii pe altii…”

Am demult in minte aceste ganduri.
N-am prea avut curajul insa sa le marturisesc. Acum imi pare rau. 
Ca si copii ai lui Dumnezeu, consideram de la sine inteles ca ascultam de Tata, ca “tatal nostru” exprima o realitate si ca ascultam Cuvantul Lui si cu privire la felul in care ne purtam in lume.
De multe ori Cuvantul Lui este impotriva obiceiurilor lumii. 
Discutam acum despre datorii.
Dupa ce m-am intors la Dumnezeu am inteles foarte repede acest adevar: “cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. …” Proverbe 22:7
Asezat langa: “sa nu va faceti rob oamenilor” I Cor 7:23 da un verdict greu de urmat:: vrei sa fii liber, stai departe de datorii.
Nu am prea avut curajul sa spun ce cred, dar prin mila lui Dumnezeu am urmat acest cuvant cu credinciosie.
Acum imi pare rau ca nu am spus.
Cateva intamplari:

Acum vreo sapte ani am fost  in America, sa vad cum e, ne gandeam sa emigram si noi, am tatonat terenul. In mod discret am intrebat pe unul pe alltul  daca se poate trai in America fara datorii. Nu va spun cum s-au uitat la mine! Nu am intalnit pe nimeni curat fata de banca, toti erau datori. Pentru mine, robi. Nu mi-am exteriorizat nici gandurile, nici mila fata de starea asta trista. Acum imi pare rau, daca as fi spus ce cred, cel putin unii ar fi fost franati de la pornirea de a se infrupta la nesfarsit din ceea ce nu este al lor.

Acum cativa ani un prieten a plecat in America. Si-a vandut afacerea in Ro si s-a dus. A cumparat 3-4 case si a asteptat “sa creasca”. -”Dar daca scade?” l-am intrebat. -”Nu scade”. -”De ce, ce te face sa crezi?” Raspunsul lui m-a lasat buimac:-”…asa fac EI sa nu scada”. Acum, din cate stiu a dat tot la banca. Cu el cel putin am discutat indelung despre datorii, stia cum cred eu si nu ma simt vinovat fata de ei. Cu atat mai arzator acum, cand vad ca multi s-au ars crezand cuvinte false, ma simt mai impovarat sa le spun pe cele drepte asa cum le-am primit si eu.

Eram sunat ani la rand de bancheri:”Nu doriti credit?”,”Noi vrem sa va ajutam.” Nu va pot spune ce le raspundeam, consideram o ocazie de a da socoteala de credinta care este in noi si asteptam ca Duhul sa-mi dea raspunsul, de fiecare data altfel, dar spre marturie.
 
A lua imprumut inseamna “incredere in lucrurile de pe pamant. A te angaja ca vei returna lunar o anumita suma de bani, inseamna sa crezi ca vei castiga lunar acea suma de bani. 
A fi dator inseamna a fi robul celui ce te-a imprumutat.
A fi dator e un blestem. S-a rostit pe Ebal.

Dar mai este o datorie…mult mai periculoasa, infinit mai inrobitoare, nemaipomenit de vicleana si de usor de acumulat….iar apoi greu de platit: datoria fata de firea pamanteasca, fata de carne.
“Asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei” Romani 8:12
Planuri, nazuinte, vise, aspiratii, impletite cu obiceiuri omenesti si comparatii cu oamenii, cu traditii si ambitii desarte, condimentate cu pizma…toate sunt suficient de perfide pentru a-ti crea un imens deficit, in primul rand de timp iar…mai mult nu trebuie, e destul atat.
Am scris aici despre rascumpararea timpului.

Ne ramane vesnica datorie a dragostei,… in Imparatia Iubirii e valuta forte. Nu putem plati altfel. Prin partasie crestem in dragoste si avem cu ce plati singura datorie duhovniceasca: am primit credit=credinta, pe care-l platim cu rate din harul dragostei.
Cresterea acestui har se face prin partasia in Trup, in adunare, din Hristos, Capul Trupului.

Etichete crestinii si datoriile, crestinul si datoriile, datorii, sa nu datorati nimanui nimic