Se implinesc 10 luni de cand am pus pe net “Istoria unui rob al lui Hristos”, viata fratelui Mia Iovin. Nu am crezut atunci, dar aceasta carte a fost zile intregi cel mai solicitat material de pe acest blog. Acum la 10 luni, iata ca are cu mult mai multe accesari decat postarea de pe locul 2: Istoria fratilor Hutteriti. Cartea este o incununare a vietii acestui frate-martir la varsta celor tari: 85 de ani. Dumnezeu sa-l binecuvinteze.
Iata preferintele accesatorilor:
Titlu Vizualizări
Istoria unui rob al lui Hristos (Viata fratelui Mia Iovin) 712
Fratii hutteriti (300 de pagini) 268
Spurgeon cel uitat (250 de pagini) 226
Alte carti crestine on-line in limba rom 215
Carti on-line in limba romana 155
Inceputul evangheliei in Romania (legatu 151
Ce faci intr-o biserica mare? 105
Scrisoarea fratelui Pocsy catre Mihai O. 100
Talantul ingropat 89
La pomul cunostintei (o poezie) 82
Corespondenta fratelui Pocsy (colectie d 80
Mike si Philip 79
Tu ce valenta ai? – despre legatura frat 77
Scrisoarea(1.) lui Gustav Pocsy catre Ma 76
Cine împuterniceşte, cine pune şi trimit 76
Pasiunea, intre rutina si rutina (…..a 69
Harul felurit (o poezie) 66
Semanatorii (poezie de Tatiana Topciu) 61
Iarasi despre vanzarea de frati 59
Cantarile Betaniei, pag 50-75 59
Aur, smirna si tamaie (13.) Milly King 58
Am un vis! 58
Să nu vă potriviţi chipului veacului ace 57
Inima omului, pag 22-sfarsit 55
Evanghelia lui Satan 55
Ce este de facut atunci fratilor? I Cor 51
Cumparatorii de frati 51
I. Despre urâciunea pustiirii(15.) 50
Etichete istoria unui rob al lui Hristos, MIA IOVIN, moisisti, vasile moisescu, vasilica moisescu
mai 22, 2009 la 7:03 pm |
.Fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa fi plin de bucuria Domnului .
La multi ani “Vestea Buna” !
mai 25, 2009 la 8:02 pm |
mai 27, 2009 la 3:15 pm |
Sa fie cu bucurie…
dar de ce e atat tacere ?
oare nu e bine sa ne intarim uni pe altii?
mai 27, 2009 la 11:55 pm |
Sora Elisa, va raspund pentru ca vad ca incercati sa ma provocati la dialog. Ce pot sa va spun este ca eu nu sunt comentator de serviciu. Nu vorbesc numai ca sa nu tac si nu scriu fara motiv.
“Cine vobeste sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu” este motivul pentru care spun ceva cand spun sau tac cand tac.
Daca nu am ceva ziditor, tac si din gura si din tastatura. Daca dvs. aveti ceva ziditor scrieti, comentati, faceti-va blog, dar sa fie “cuvintele lui Dumnezeu”. Va multumesc pentru postarile de pe blog dar inafara de multumirea pentru atentie nu ma vad obligat intotdeauna sa raspund. Cred ca ar trebui sa ne motiveze calauzirea lui Dumnezeu, nu obiceiul, placerea sau convenientele sociale(gen, ti-am scris-imi scri).
Legat de lamentarile dvs. legate de biserica, va inteleg in parte. Dar de departe. E inafara postatei mele, a locului unde locuiesc sau as putea veni suficient de des si de mult, pentru a va putea fi de folos.
Limitarile si pericolele internetului ma impiedica sa incep ceva mai mult. Cel mai mare pericol al comunicarii pe net este dificultatea cercetarii duhurilor. Iar aceasta cercetare este obligatorie in relatiilor noastre in Domnul (sau cu unii, in afara Lui).
Cu intelegere.
mai 28, 2009 la 3:42 pm |
[...]nu ma refeream la Dv.cand spuneam de tacere, era vorba in general…de faptul ca nimeni nu mai scrie nimic.
Credeam ca cei care citesc mai au si cate ceva de spus..daca nu au,nici o problema…
Este placut sa stai de vorba cu fratii,
dar daca lilmitarile internetului ne opresc in ceea ce am dori sa auzim,si aveti dreptate,atunci SIGUR,nu are niciun rost sa mai scriem.
Sa tacem toti si sa citim doar, ca la fratele Paul Negrut.
Eu am scris pentru ca nu ma intereasza ca unii ma vor privi prin “alti ochi” si ca voi aparea un om care este suparat chiar pe el insusii.Nu am dorinta de a parea ceea ce nu sunt,asa cum se intampla pe internet,sau chiar in viata.
Aveam nevoie de comunicare,dar se vede ca nu mai este cazul sa o caut.
E bine sa ne apropiem doar fizic,prin relatii personale unii cu altii,asa cum spune Domnul si sa nu mai pierdem vremea pe internet.
Va multumesc de gazduirea de pana acum.
Mult har si pace sfanta !
mai 28, 2009 la 11:07 pm |
Sora Elisa, ce repede v-ati suparat!
Mi-ati amintit de o intamplare.
Sora Sabina W. avea renumele de a fi foarte credincioasa.
Au ajuns in casa lor niste frati din alt oras si unul din ei s-a gandit sa o puna la incercare.
La masa i-a servit cu mamaliga.
In mod intentionat acel frate a luat o privire suparata si a spus: “vai sora ce ne dati de mancare, ca la porci, asta-i mancare de porci….”.
Sora Sabina, cu cea mai senina fata si fara nici un pic de suparare a cautat sa-l “induplece” pe “nemultumit” cu cuvintele:”e buna mamaliga, e foarte buna frate, mancati, e buna mancarea”, nu s-a suparat deloc.
Atunci acel frate a recunoscut ca credinta acelei femei este mare, orice femeie s-ar simti ofensata sa-i fie criticata mancarea in public.
Rabdarea e o roada care creste si ea in gradina Harului Domnului.
mai 30, 2009 la 4:35 pm |
Nu am acum nici o intamplare prin care sa va fac sa intelegeti ca nu m-am suparat deloc .
Sunt un om cu bun simt .
asa cam gandit ca trebuie sa ma retrag…
As fi putut sa ma supar…cand mi-ati spus sa-mi fac blog..daca..daca am ceva de spus..ziditor…adica”du-te si canta la alta masa… .
dar am ales sa nu ma supar nici pentru asta.
Deocamdata sunt prea suparata pe mine,ca ma roiesc in cercuri…si nu am pe nimeni prin apropiere cu care sa am partasie.
Sper sa gasesc cu ajutorul Domnului oameni care mai si vor sa ridice un om care nu mai are mult pana a ajunge la pamant.
A fost bine ca ati crezut ca m-am suparat,ca mi-ati raspuns.
Nu,noi nu avem voie sa ne suparam,sa fim mofturosi,sa ne simtim deranjati…
ci sa le primim toate ca din mana Domnului.
Asa si fac acum .