Discutam daunazi cu un frate bun si destept, despre cat de aspri suntem in a judeca pacate vizibile, gen fumat si betie, iar pentru unii mai stramti in principii, cat de riguros urmaresc purtarea baticelor sau nepurtarea cravatelor (sau a parului pe cap, sau….) si cat de neglijenti suntem in a condamna pacate la fel de grave, dar “netraditionale”. I-am spus ca acum la 20 de ani de la revolutie au aparut pacate noi, unul dintre ele fiind neplata taxelor la stat. Vreti sa cititi ce am vorbit?
Tantarul si camila.
Conversatia a alunecat spre o dezvinovatire a celor care “au dreptul” sa calce stramb, conform scripturii, carora chiar si legile omenesti le acorda concesii. Le-am numit tantari:
Exemple de tantari:
1. Un strain venit in tara ta care lucreaza pe apucate sa aiba ce sa manance.
2.Un student care lucreaza cateva zile vara sa-si faca ceva bani.
3. Un specialist care e angajat 3-4 zile pe segmentul lui sa rezolve o problema.
4. Romanii nostri scapati dupa revolutie si pripasindu-se prin toata lumea, carpind foamea.
Amandoi judecatorii acestor situatii, in conversatia noastra, am consimtit ca aceste situatii sunt tantari si asupra lor se aplica legea: “NU-I STRACURATI“, legea strainului, orfanului si vaduvei din Vechiul Testament, carora trebuia sa le lasi coltul ogorului nesecerat, maslinul si via neculese a doua oara, si snopul cazut din caruta neridicat.
Dar…lucrurile s-au schimbat. Micul comerciant de taraba care abia isi ducea zilele, a devenit in multe cazuri patron cu zeci de angajati, sau antreprenor de constructii, sau investitor de ceva gen. Nu se mai pune problema “a muri de foame”. Tantarul nu mai e tantar, a devenit camila. Iar camila nu se inghite.
Recunosc ca m-am incalzit de indignare la aceste cuvinte, am “fiert” putin, dar prietenul meu mi-a dat dreptate. Va spun (ca poate nu citeste), acest frate e unul care ma mustra cel mai des. …..de fapt, toti ma mustra, altfel mi-ar fi greu sa-i iubesc. Dar acum m-a aprobat.
Consimtiseram deci, in discutia noastra, ca dupa ce ai trecut de faza: strain, orfan, vaduva sau “persecuatt de socialism”, in cazul nostru, ca crestini trebuie sa nu ignoram Romani 13. Eu citez des si zic asa:
CUI DATORATI TVA-UL, DATI-I TVA-UL.
Stiu cum se plateste tva-ul, o fac aproape in fiecare luna, in 25. O fac potrivit constiintei, pentru slujitorii lui Dumnezeu.
Eu nu stiu sigur cati din slujitorii carui cult sunt ai lui Dumnezeu, ca nu scrie de astea in Biblie, dar despre stapinirile statului scrie clar ca sunt slujitorii Lui.
Eu sunt fiul Lui.
Nu va cinsti fiul lui Dumnezeu pe slujitorii lui Dumnezeu? Ii va permite Tatal sa manifeste o astfel de aroganta?
In acest punct fratele m-a oprit. Poate ca se gandea la cineva?
“-Dar daca dau pentru Domnul acestia?” mi-a zis. “Zeciuiala? la saraci? la biserica?”
Am fiert si mai tare: “-Cuuum? sa furi de la stat ca sa dai la Domnul? Pai Domnul a scris Romani 13. Niciodata astfel de oameni sa nu se astepte la binecuvantare de la Dumnezeu.”
A fi lumini in lume inseamna a avea si Bilanturi Contabile stralucitoare. Smerite probabil, dar sclipitor de curate. Inseamna sa privesti “concurentul” cum face profituri uriase si tu sa-ti platesti smerit taxele. Sa tresalti de bucurie cand vezi clientul plecand din firma ta si cumparand de la “concurenta” pentru ca ii vinde fara tva. Sa vezi un hot si sa NU te unesti cu el. Sa taci si sa nu spui la nimeni, sa zambesti concurentului cand il vezi si sa-l ajuti cand are nevoie. Sa rada de tine si tu sa plangi de el….asteptand ziua cand vei plange …CU el.
O veste buna, ceva despre “concurenta”, ….am descoperit recent: NU EXISTA.
Evanghelia dupa Philip Kotler e falsa. Marketingul e contrazis de Cuvantul lui Dumnezeu: “Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi bogatia nici cei invatati bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari “. Eclesiastul 9:11 Dumnezeu ”a impartit pamantul fiilor oamenilor”, ne-a dat la fiecare ce-i “al lui”, pe bucatica noastra putem sa traim platindu-ne taxele. Amin. Cum altfel ne-am ruga pentru guvern seara iar dimineata l-am insela neplatindu-i impozitele si taxele?
Cam asta am discutat cu fratele meu….
Am mai vorbit ceva despre autoritati, despre dispretuirea stapanirilor, sa dai impozite la biserica, sa te supui unui cler neranduit de Domnul si sa nu-ti platesti impozitele slujitorilor statului pe care Domnul i-a randuit.
V-am spus.
Etichete cui datorati birul dati-i birul, cui datorati vama dati-i vama, dati tuturor ce sunteti datori sa dati, fiti supusi oricarei stapaniri omenesti
mai 28, 2009 la 9:53 pm |
Daca banii sunt castigati cinstit cu toate platile de taxe corespondente facute, atunci spre ce directii se pot indrepta cele 10 procente din castigul nostru din moment ce autoritatea ecleziastica este pusa sub semnul intrebarii…?
mai 28, 2009 la 10:56 pm |
10 procente?
Unde scrie in Noul Testament de 10 procente?
Eu am citit de 200 de procente:
-daca cineva iti ia o haina de 100 de lei, tu sa-i mai dai si camasa de inca 100.
-daca cineva te rechizitioneaza sa mergi o mila, du-te doua.
-daca cineva te loveste peste un obraz, intoarce-l si pe celalalt.
Invatatura zeciuielii nu este a Domnului Isus, nu este a Legamantului Nou. Dumnezeu cere TOT pentru ca da TOT. Cum sa nu dau dublu daca eu am primit insutit? Am de unde.
Legat de CUI sa dau!
Cui scrie:-cui vama, vama, cui cinstea, cinstea, etc.
Unde scrie ca datorez ceva vreunei “autoritati ecleziastice”?
Eu cred ca datorez foarte multa dragoste DE FRATI SI DE OAMENI, DRAGOSTE CARE SE VEDE MATERIALIZATA PRIN LUCRARI si care se poate manifesta prin sprijin financiar de foarte multe ori, dar nu cred ca o “autoritate ecleziastica” este un lucru “vrednic de iubit”.
“tot ce este vrednic de iubit,…, aceea să vă însufleţească.” Filipeni 4:8
mai 29, 2009 la 12:04 am |
Problema ridicata consider ca este de foarte mare actiualitate intr-o comunitate atat de capitalizata unde limita dintre financiar si biserica se sterge incet fara ca enoriasul sa observe asta.
Exista totusi in Biblie vreo referinta la procentul castigului financiar anual sau lunar pe care trebuie sa-l punem la dispozitia Domnului? Vorbesc aici in termeni practici deoarece existenta noastra pe Pamant aduce cu sine cheltuieli aferente si nu putem lua painea de la gura copiilor nostri.
In termeni practici: ne platim intretinerea si apoi TOTI banii ramasi trebuie varsati in “visteria Domnului”?
Cu alte cuvinte “profitul”( care este diferenta in acest caz dintre venitul nostru anual/lunar si cheltuilile cu intretinerea) trebuie “reinvestit” in “dragostea de frati”?
O alta intrebare se ridica cu privire la legitimitatea celui care primeste banul de la noi. Dragostea pentru fratele nostru care primeste banii poate avea si efect invers deoarece banul este ca si focul: poate ajuta sau demola.Pana unde mergem asadar ca sa verificam destinatia banilor nostri daruiti?
mai 29, 2009 la 7:46 pm |
Multumesc de apreciere dar cred ca sunteti in ceata cu multe aspecte. Cautati o lege, un principiu care sa va ghideze si in acest domeniu, cat sa dati, cui, etc.. Asta da de inteles ca si in alte domenii ale vietii sunteti calauziti de legi. Mesajul meu semnala, judeca si condamna un pacat, nu incerca sa stabileasca reguli. Intrebarile dumneavoastra vor ramane din partea mea fara raspuns pentru ca nu de raspuns aveti nevoie ci de Hristos, de Cel ce da Duhul care calauzeste in tot adevarul. Pana atunci, pana cand il veti cunoaste, incercati din toate puterile sa fiti cat mai corect va dicteaza constiinta dvs., dar nu neglijati Cuvantul care va poate lumina mintea, spala constiinta de faptele moarte si va poate da bucuria izbavirii de (legea) cea care ne tinea robi. Nu stiu la ce comunitate capitalizata va referiti, banuiesc ce aveti in vedere cu limita intre financiar si biserica dar NU la binele enoriasului ma gandesc, ci la cum sa-l scap de starea de enorias al cuiva, pentru a fi preot in Imparateasca Preotie a Celui ce ne-a ales.
mai 29, 2009 la 9:54 pm |
Vorbiti de pe pozitia omului Iluminat, care nu cunoaste “hotare spirituale”, un fel de mistic protestant dar in acelasi timp foarte sigur pe pozitia pe care sunteti. De fapt pt fiinta umana, cel mai confortabil este sa aiba siguranta si sa nu aiba convulsii ale existentei sale cum zice si o zicala: “Da-i omui siguranta si nu mai are nevoie de nimic”. De aici porneste si usurinta cu care dati un sfat fara sa va aplecati in amanunt asupra chestiunii in sine la care m-am referit.
Daca apreciati ca am nevoie de Hristos si nu de un raspuns in acest caz atunci v-ati putea considera un simplu mesager, o portavoce a lui Hristos pentru a primi un raspunsul pe care ziceti ca nu mi-l puteti da, fara a muta subiectul in alt perimetru. Cunostinta admit ca nu este esentiala, dar totusi este necasara in constructia noastra spirituala. Am nevoie asadar de un indiciu practic in cum ati proceda cu banii ramasi. Realizez foarte clar ca banii nu pot fii indreptati spre cler, in felul acesta Constantin a distrus acele cuiburi care se intalneau in case pentru a-L lauda pe Domnul, creeand un nou termen: “laic” si aducandu-i pe crestini la “adapostul” unei institutii: biserica instituita de om.
Cum iesim din impasul acesta? Cum ne putem reintoarce la vechile cuiburi de crestini care se strangeau si care nu puteau fi distruse nici de persecutia romana fara a antrena marketingul financiar? Stiu ca sunteti o enciclopedie biblica dar viata m-a invatat ca omul poate “scuipa” cele mai evlavioase cuvinte in timp ce conduita lui poate fi cangrenata asa cum se intampla cu precadere in mediul protestant. De aceea am nevoie de un indiciu si nu de o regula cu privire la aspectul acesta pe care cred ca l-ati experimentat deja pt ca realizez deja din scrierile dvs anterioare contracurentul in care inotati.
mai 30, 2009 la 12:45 am |
Si cand pui intrebari, indiferent absurde sau nu, marturisesti intr-un fel: aici e lumina mea, intelegerea mea, dincolo de (?) e intunericul marturisit, neintelegerea, nepatrunsul, ca de aia intreb. O intrebare pusa e de fapt definirea unei granite. Deci “iluminarea de mistic protestant” de care nevoalat ma acuzati, nu e numai a mea ci si a celui care ma intreaba. De fapt, “lumina” care-mi da siguranta “usurintei de a da sfaturi”nu vine din cunostinta, ci din credinta: “credem, de aceea vorbim”(II Cor 4:13), nu pentru ca stim.
Si dumneavoastra stiti mult si multe. Nu de raspunsuri la intrebari aveti nevoie ci de Unul care sa va raspunda sau sa va arate ce intrebari sa-I puneti sau nu. Insistati ca aveti nevoie de “un indiciu practic in cum ati proceda cu banii ramasi”. Iar eu insist sa-L cautati pe Acel care a zis: “In ziua aceea, nu Ma veti mai intreba de nimic. Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal, in Numele Meu, va va da.”(Ioan 16:23)
Marturisesti o aroganta punand intrebari, iti pretinzi dreptul si nevoia de a avea raspunsul. Ca un bolnav de cancer terminal care merge sa-si faca alta proteza, nu ca nu ar avea dintii stricati…..!
Iata LUMINA pe care o marturisiti:”Realizez foarte clar ca banii nu pot fii indreptati spre cler, [.......]instituita de om.”
Iata INTUNERICUL cum il vedeti:”Cum iesim din impasul acesta? Cum ne putem reintoarce [....]marketingul financiar?
Iata cum VA BATETI JOC de cel pe care-l intrebati:”Stiu ca sunteti o enciclopedie biblica dar viata m-a invatat ca omul poate “scuipa” cele mai evlavioase cuvinte in timp ce conduita lui poate fi cangrenata asa cum se intampla cu precadere in mediul protestant.”
Nefiind “protestant” dvs. nu aveti cum sa pretuiti principiul “Sola Scriptura” ci il batjocoriti, ca pe mine. Cum puteti atunci avea tupeul sa-mi puneti intrebari, pe care eu sa nu le consider provocari, sa “ma aplec in amanunt” asupra lor, sa scot “indicii”, sa produc raspunsuri edificatoare, cand dvs. nu vedeti in toate acestea decat “iluminare de mistic protestant” care “scuipa cuvinte evlavioase” avand o “conduita cangrenata” in “contracurentul in care inot.”
Iata sfatul meu: faceti ce vreti cu banii dvs. cheltuiti-i pe ce iubiti mai mult, nu va opriti mana de la ce gaseste sa faca.
Dar cu sufletul dvs. ce faceti? Pe ce-l “cheltuiti”? Sunteti atat de nebun sa tot intrebati de bani, ca si cum banii ar fi cel mai pretios lucru care-l aveti si care conteaza? Sufletul cui vi-l dati? Timpul, aplecarea, meditatia?
Cautati indicii si reguli. Eu va indemn sa-L cautati pe Cel care este Calea. Dupa ce-L veti cunoaste veti pune MUUUULT mai putine intrebari, va veti bucura de prezenta Lui si veti “STI” toate lucrurile spuse de El, pur si simplu pentru ca le veti crede. Acele lucruri si toate raspunsurile dvs. sunt acolo, in scriptura pe care o dispretuiti.
mai 30, 2009 la 4:58 pm |
Eram in drum spre o agentie imobiliara cu agentul ei,am discutat despre
impozitul pe care trebuie sa-l dam in urma inchirierii;
cand a auzit ca vreau sa declar suma intreaga,a spus ca nimeni nu e nebun sa faca asta in Romania.
El mi-a tot explicat una alta.Cand am ajuns la agentie eram sa cad in ispita,
ma gandeam ca nu pot minti,dar agentul a zis ca el face actele..etc.
In timpul completarii formularelor,cel care inchiria spune:
am nevoie de suma pe inchiriere corecta,ca sa recuperez banii!
O,cum m-a mustrat Domnul,era cat p-aci sa vorbesc,dar el mi-a luat-o inainte,
m-am simtit mizerabil,dar m-am si bucurat ca Domnul m-a scos repede din ispita.Ce marturie as fi fost eu pentru acel agent imobiliar caruia ii spusesem raspicat,ca “noi asa suntem” nu vrem sa mintim pe nimeni.
Era la inceputul vietii de credinta,Domnul te invata absolut tot,daca doresti sincer,ba te si mustra.
mai 31, 2009 la 11:49 pm |
Imi pare sincer rau ca v-am ofensat. Recunosc ca vin dintr-un mediu rece al omului care ia totul rational si care ineaca Revelatia.
Sfantul Duh sa va calauzeasca in continuare.
iunie 1, 2009 la 12:13 am |
Cu mine e ok. Nu m-am simtit deloc ofensat. Imi pare rau pt dvs. ca nu va angajati in citirea regulata si flamanda a Bibliei, probabil nici nu credeti in faptul ca Biblia e alcatuita din Cuvintele lui Dumnezeu pentru noi, tot ce vrea Creatorul nostru sa stim despre El si despre noi. Probabil nici nu credeti ca tot universul nu are decat maxim 6300 de ani. Probabil nici nu credeti ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu nu pentru a-L satisface, ci pentru a primi de la el Har. Cautati-l pe Dumnezeu urgent, timpul se scurge ca o clepsidra.
iunie 1, 2009 la 10:55 pm |
Legea da a zecea parte
Dragostea le da pe toate
Lege-ai truda cu simbrie
Dragoste-ai e Imparatie
august 5, 2009 la 11:06 pm |
Aici mi-am pus primul mare semn de intrebare,,cum de sunteti atat de taios si de crud,rece..cu acest om care avea nevoie de caldura..si care va scria atat de frumos,da vorbea despre bani,ca nu se prefacea,acolo trebuia sa prindeti carligul si sa-i vorbiti,sa-i tot vorbiti,cald ,cu dragoste despre Domnul Isus,
nu sa-i dati ordine sa citeasca flamand???Pai Dv.trebuia sa-i insuflati aceasta foame,numai ca dupa raspunsul Dv.el a fugit in lume..nu va pare rau? mie da.
Cate jigniri si defaimari primea fratele pastor unde scriam eu pe blog si cat era de cald cu cei care isi ziceau atei,de exemplu…;
mare nevoie au oamenii de oameni cu inima calda.
august 6, 2009 la 1:13 am |
Scumpa sora
vad ca acum, de o vreme, cautati o pricina ca sa ma respingeti, ca sa inlaturati pe unul care “nu seamana cu ce-mi place”. O puteti face chiar fara sa ma provocati prin fiecare postare, odata ca nu sunt bun ca-s anonim, pe urma ca uite ce taios i-am raspuns lui “invatacelul”. Eu, daca as cauta sa plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos. Poate pentru dvs. nici nu sunt. Dezobisnuiti-va de dulcegariile limbajului dublu si spuneti direct: esti asa, nu e bine asa, fa altfel. E mai bine si mai scurt, “de ce sa amesteci paiele cu graul?”
Plus ca si eu sunt om, am dreptul de a gresi, fara ca cineva sa ma descalifice total pentru asta. Dumnezeu n-o face. Noi suntem mai rai? L-am mustrat pe “invatacel”. Care-i problema? Trebuia sa-l laud, sau sa ma consult cu dvs. sau cu altii? Nu era timp.
Pace multa!
august 7, 2009 la 10:13 pm |
“Dezobisnuiti-va de dulcegariile limbajului dublu si spuneti direct: esti asa, nu e bine asa, fa altfel”
Nu am limbajul dulceag si nici dublu!
Gresesc doar ca spun ceea ce gandesc fara a ma folosi de “diplomatie”,daca nu
spun ceva direct vreodata insemna ca mi-e jena(mai am din asta totusi)
Problema e ca va credeam un credincios mai matur,dar felul in care l-ati abordat pe Invatacel m-a dezamagit.Daca v-ar fi interesat sufletul lui,
ca la urma urmei asta conteaza,altfel la ce bun sa mai scriem,nu l-ati fi respins impunandu-i ca unui scolarel sa citeasca flamand Biblia…
Asa facea Pavel?
Ori in invata cu lacrimi?
Ironia ca “trebuia sa va consultati cu mine” suna iar scolareste,pai asa spune un frate credincios unei surori careia ii pare rau ca de aici a plecat un suflet fara a primi o mangaiere ci doar ordine?(ordin de flamanzenie dupa citirea cuvantului)
Consultati-va cu Domnul cand vorbiti celor necredinciosi,nu cu mine .
Acum v-am spus exact cum ati cerut.
Domnul sa ne dea intelepciune si mai ales sa nu devenim farisei.
august 8, 2009 la 7:05 pm |
Multumesc! E bine sa nu scapam nici o ocazie de a ne smeri. Aveti dreptate.
Sunt cam dur. O sa ma rog Domnului sa pot scrie asa cum a fost scrisa Epistola I catre Corinteni, inclusiv I Corinteni 13:”cu ochii scaldati in lacrimi.”V-am scris cu multa mihnire, si cu stringere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa vedeti dragostea nespus de mare pe care o am fata de voi.” II Cor 2:4 Umblarea dupa lucrurile lumii si inselaciunea pacatului ne impietreste, ne face sa ne pierdem simtirea pe care trebuie sa o avem unii fata de altii, sa se raceasca dragostea si sa devenim duri, neintelegatori si teposi unii fata de altii. Doamne ai mila!
octombrie 14, 2009 la 10:07 pm |
Mai tarziu am aflat. Invatacelul este un prieten si un frate apropiat care ma cunoaste bine. Dupa dialogul de mai sus s-a deconspirat. “Sunteti foarte dur” a fost diagnosticul lui. Asta e, trebuie sa ma pocaiesc, sunt plin de greseli, ochii mi-s indesati de barne, arogant, plin de sine si de alte pacate care ma impietresc si-mi indeparteaza Harul. Cand citesc mai tarziu din sutele de postari si comentarii, realizez deseori cat de firesc am gandit si mi-e rusine.