Nimic, pana-ti vine randul!
Acest post este un raspuns la comentariul sorei Elisa de aici: comentariu elisa
Prima intrebare: cum sa ai legaturi cu toate madularele?
Sau, in context:“...Trupul este cel care are madulare pretutindeni de fapt…nu prea inteleg…biserica locala e un Trup? nu e!Atunci cum sa ai legaturi cu toate madularele?”
Buna intrebare, obliga la un raspuns la fel de bun. Ma simt nevrednic.
Dar “…ferice de cine citeste:”…tot asa este si Hristos…dupa cum trupul...” am inversat putin. E foarte simplu, toate madularele au legatura unele cu altele prin cap. Daca legatura nervoasa(comunicatia) cu capul este taiata, dispare si functia senzoriala si cea de comanda, iar ceea ce ramane, niste oase cu muschi fara intelepciune, nu mai folosesc la nimic.
Tradus in limba duhovniceasca: “…si-au pierdut orice pic de simtire…” Chemarea nostra spre unitate nu este sa facem orice fel de unitate ci ” …sa ne tinem stransi uniti de Capul din care tot Trupul creste…”. Vitala nu este unitatea intre noi, ci unitatea cu Domnul din noi. Numai simtirea duhovniceasca, acest simt ceresc al deosebirii si cercetarii duhurilor ne conduce la legatura frateasca, legatura a desavarsirii, care face ca Harul capatat de mine sa se inmulteasca prin turnarea in “vasul gol”, largit, al inimii fratelui meu, iar eu sa ma umplu la randul meu cu ceea ce da “fiecare incheietura”. E o lucrare care nu o pot cunoaste decat cei care pretuiesc (nu leapada, nu dispretuiesc, nu ingroapa) Harul lui Dumnezeu, ci il pun in negot, il vestesc, se implica, cauta acel mediu in care dreptul lor de copii ai lui Dumnezeu nu este impiedicat. Dreptul la “emigrare spirituala” este un drept al “omului nou”:
“….La ce-ti folosesc in viata
aripi pentru ceru-ntins?
cand tu stai in colivia
oamenilor ce te-au prins!…”.(NM, La ce-ti foloseste spada?)
Cat de usor au plecat oamenii in America, in alte tari, cand au simtit ca drepturile lor sunt incalcate si in alta parte sunt respectate!
Tot asa, noi avem niste drepturi care deriva din statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu: “…le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu….”. Oh si cate drepturi decurg de aici, toate promisiunile lui Dumnezeu, care sunt numai in Hristos, se implinesc numai pe acest imens domeniu duhovnicesc, al Harului, al trupului lui Hristos. Dreptul de a ne apropia de tronul harului ” …cu deplina incredere…”. Dreptul de “…a iesi afara din tabara, purtand ocara Lui…” Evrei 13:13, dreptul de a ne aduna “….impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata…”. Si cate drepturi mai avem!
M-am gandit mult la adunarile din Roma. Le saluta Pavel in Romani 16. Nu vorbeste de o ierarhie acolo, nici de mega-biserici sau de dorinta de a infiinta astfel de mega-biserici, nici de nostalgia dupa cei 5000 de la Ierusalim. Se adunau prin casa unuia sau altuia, nu gasim ca faceau conferinte periodice, mai mult, foloseste la un moment dat expresia: “…fratii care sunt impreuna cu ei….”(v 14, 15) Cata putere de exemplu, cata simplitate, cata maturitate! Un mediu perfect pentru a creea atatea legaturi fratesti cat de larga inima ai…si sa-ti largesti inima.
A doua intrebare: “dar in bisericile mari,unde nu esti bagat in seama de nimeni? ce sa faci? sa te bagi in seama singur?”
“Cand va vor prigoni intr-o cetate sa fugiti in alta…” nu zice: rezistati, scrieti memorii..etc! Personal cred ca o biserica mare este un loc foarte periculos pentru un copil al lui Dumnezeu care doreste sa creasca in Har. Nu neg ca aceste locuri sunt deseori folosite de Dumnezeu pentru apropierea oamenilor de El. Dar pentru crestere e necesara partasia, legatura fratesca, impartasirea Harului, lucrarea si slujba fiecaruia, mediu neintalnit in megachurch. Emigrati spre o partasie vie in care harul capatat de dvs sa fie pretuit, nu dispretuit: “…nimeni sa nu te dispretuiasca…”! In multimea de spectatori e mult dispret, mai ales daca nu esti un actor (bun). Regret, dar a trebuit sa scriu si asta! N-as fi scris, daca n-as fi vizitat sambata o sora nevazatoare, dar cu o extraordinara vedere duhovniceasca:”…saracii de ei…se ratacesc cu spectacolele lor, parca-i la teatru….nu-l cunosc pe Domnul Isus…n-au nasterea din nou…eu le spun..le cant…..da nu-nteleg…saracii de ei…” spunea. M-am rusinat…eu ma sfiesc sa fiu atat de radical. “Sora…dar toti credeti ca sunt asa?”, “Nu toti…mai sunt care pricep…da’ le e frica…eu le spun…”
A treia intrebare:”… Sunt in dilema acum,Trupul lui Hristos este format din madulare mai multe,la ce nivel? la nivel de biserica locala?
Daca da,ce faci intr-o biserica mare?”
Cred ca nivelul si dimensiunea Trupului lui Hristos nu le putem cuprinde si nici nu ne este dat sa le cuprindem, nici unuia din noi. Pe noi trebuie sa ne intereseze lucrul incredintat noua. Pe masura cresterii puterii noastre va creste si campul nostru de lucru. Ce drepturi ai intr-o biserica mare? Atata poti face, cate drepturi ai! Iata un alt drept: I Corinteni 14:26 “Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire….toate sa se faca spre zidire..” Ai acest drept! Dar poti sa te folosesti de el? Daca nu poti, ai gresit locul! Intr-o biserica mare nu exista timp fizic pentru a se exersa slujba fiecarui madular, iar in majoritatea nu exista ideea ca ar trebui sa se intample acest lucru. “…vorbiti intre voi cu psalmi, cantari…” ne duce cu gandul la dialog…spre zidire. Stiti, eu cred in Sola Scriptura! Dar scriu linistit, ca cei cu sola traditia, n-au ajuns cu cititul pana aici.
A patra intrebare: “Te poti implica in lucrare? cum? cersind ceva de facut?”
De la cine sa cersesti? Cine da daruri oamenilor? Cine a luat robia roaba? Cine are toata puterea? O au oamenii? Stapaneste cineva peste credinta noastra? E darul lui Dumnezeu, nu al oamenilor. Noi suntem copii lui Dumnezeu, nu clientii lui! “…El a pus madularele in Trup…” Dumnezeu te-a pus acolo unde esti? E Trupul lui Hristos acolo? Sau stai acolo, cum zicea Spurgeon: “…ca broasca sub grapa…”?
A cincea intrebare: “Ori o faci de unul singur,ajutand pe cate cineva, pe care ti-l scoate Domnul in cale, ca sa nu stai, dar slujirea inseamna mai mult,nu?…”
De unul singur nu prea poti face nimic, “daca doi dintre voi se invoiesc…”. Slujirea inseamna atat de mult cat vedem, cata intelepciune si putere avem in Hristos si cata masura de credinta am primit. Asta-i masura lucrarii:”dupa harul lui Dumnezeu…spun” , “fiecare sa slujeasca dupa harul pe care l-a primit…”. Acele ogoare in care un singur om “lucreaza” si ceilalti se uita la el cum tine prelegeri despre agricultura, vor produce cu siguranta “pomi tomnateci FARA ROD“
Slujirea inseamna: atat cat e postata noastra spirituala, limita campului de lucru, mult mai mult decat mai nimic! Mai ales ca Dumnezeu largeste campul celui HARnic (harnic provine de la HAR) si lasa sa curga untdelemn atata cate vase goale sunt. “Si sa nu fie putine!” (2 Imp 4:3)
Multa bucurie!
Etichete biserici mari, dreptul sa se faca copii ai lui dumnezeu, harul lui Dumnezeu, legatura frateasca, partasie, slujire crestina, trupul lui Hristos
februarie 4, 2009 la 6:09 pm |
Am nevoie de timp,ca sa recitesc si sa rumeg,deocamdata fac si traiesc dupa indemnul inimii,care in singuratatea din biserica mare,se apropie doar de Domnul.
Mergand odata pe saptamana,unde simti bucuria prezentei
Duhului Sfant Sfant,si nu e putin lucru,
unde se ridica niste cantari din toata inima,parc-am fi pe munte,de fapt suntem peMunte aici,
prin Har ne imbogatim unii de la altii,fiind o partasie mica,ieri am fost vreo 40…mai multi ca de obicei,dar asunau cantarile pana la cer!
E cam peste mana,e un drum nu prea principal,cine vine aici,vine cu Domnul in inima,sau cel putin cu o dorinta vie,de partasie cu fratii si cu El.
In mod egoist poate ,dar f.necesar,ca apa,imi incarc bateriile,gandindu-ma totodata ca nu intamplator ajungi intr-un asemenea loc,desi e cam peste mana,seara la ocazie pe drum,e mai greu…si ca poate de acolo,Domnul ma va mai povatui in ceea ce am de urmat.
Imi pare rau si de biserica locala,dar e atata spectacol,care vrea sa inlocuiasca prezenta lui Dumnezeu,mai bine zis absenta Lui,incat greu mai fac fata,imi tot vine sa ma ridic si sa plec si de multe ori o fac.
Alteori duminica dimineata,de teama sa nu ma poticnesc,aleg sa stau acasa si ascult cate o predica,dar stiu sigur,ca ma hranesc si nu pacatuiesc suparandu-ma.
Imi pare sincer rau,ca nu sunt cativa frati aici,care sa schimbe lucrarea,oameni daruiti Imparatului ceresc.
Am scris atat de mult despre partasia de la Maru,pentru ca nu am prea avut parte de asemenea lucruri,care de fapt sunt foarte normale,pentru o viata crestina”normala”
februarie 5, 2009 la 8:31 pm |
Trupul lui Hristos trebuie sa fie o multime de oameni rasfirati pe intreg pamantul,in mai multe staule.
In biserica locala,poti gasi madularele Trupului complet?nu,dar nici nu pot fi numai picioare,sau numai maini.Deci ma gandesc ca de fapt eu nu trebuie sa caut mana sau piciorul,ci sa ma umplu de har,daca se poate de la cei din jur,uneori ei primind de la mine ceva prin Har,daca am ce da .
Sunt eu de vina ca nu am simtit aceasta legatura frateasca,pentru care la inceput alergam intr-un suflet la biserica?
Sunt toate bisericile mari reci si fara acea interactiune,care apare intre oameni in prezenta Duhului Sfant?
Poate pentru ca am facut parte tot dintr-o biserica mare si la Brasov ,unde te “pierzi” printre multimi care iti spun Pacea Domnului,Pace!
Pace si atat!!
Mi se pare normal,sa intri in discutii cu fratii de mai multe ori,mereu,ca astfel,incepand sa te cunosti,sa-ti fie dor unul de altul,sa-i suni,sa-i intrebi cum se simt? sa le dai o imbarbatare,sa ceri un sfat,sa spui o durere.Sa poti discuta cu oameni raportand totul la Domnul Isus,cum nu o poti face cu cei din lume.
februarie 8, 2009 la 4:35 pm |
Niciodata pe pamint nu o sa fim satisfacuti cu privire la biserica.Acolo unde este o biserica isi face aparatia si Diavolul fie ea mica sau mare. Totul depinde de trairea noastra de relatia noastra cu Dumnezeu ,rugaciunea din camaruta noastra .Sa nu asteptam de la oameni sa ne ajute spiritual ajutorul vine de la Dumnezeu . El ne-a asezat in mijlocului lupilor ca sa ne caleasca .Citeam undeva ;”Oamenii l-au inchis pe Dumnezeu in bisericii ca sa fie mai liberi intr-o lume in care sa traiasca dupa capul lor .N.Iorga .
Crestinii astazi vin in straie de sarbatoare plini de podoabe scumpe,vin la inchinare goi,goi.fara podoabe sfinte si pierduti in adimiratia ‘cladarii’ cu aer conditionat cu scaune plusate ,dar ne intrebam unde este El?
Acest veac setos dupa pacat are nevoie de o Biserica setoasa dupa rugaciune.Doamne ,ajuta-ne sa ne rugam!
februarie 8, 2009 la 6:21 pm |
Sora Viorica
nu se pune problema de a fi noi “satisfacuti cu privire la biserica”, ci Dumnezeu sa fie satisfacut, e Adunarea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu e satisfacut, sunt si eu sau ar trebui sa fiu, eu sunt al Lui.
Problema pe care o vad eu este ca OAMENII nu sunt satisfacuti de Adunarea(Biserica) lui Dumnezeu, asa cum e prezentata in Noul Testament, in simplitate, ca o creatie a Duhului si atunci isi fac bisericile lor, create dupa chipul lumii, comitete, directori, sarcini fara Har, etc.
Intre aceste facaturi e mult razboi, ca intre tari sau firme, e o concurenta, mancarime ca in lume, pentru ca acestea sunt din lume. Se sustin cu bani, au nevoie de reclama, de mijloace de atractie, ca o companie.
Domnul Isus nu s-a folosit de aceste mijloace, chiar le-a respins, s-a purtat parca inadins impotriva felului lumesc:”daca faci aceste lucrari, arata-te lumii” ii spuneau ucenicii. El insa facea numai ce vedea pe Tatal facand.
Iar Domnul frange, nu promoveaza, zdrobeste, pune pe cruce, pentru ca vrea Viata Lui, nu viata noastra. Lumea religioasa fara cruce e tot lume, dar cu un potential de inselare mai mare.
Speranta este in ramasita, in cei care nu pot fi inghititi, lepadatii, cojile, neintelesii, hrana tare, cei lucrati de Dumnezeu si intariti. Piatra lepadata de oameni, gunoiul lumii, lepadatura tuturor. Cum este El, asa suntem si noi in lumea acesta.
“unde-i adevarul prigonit
eu nu vreau, nu vreau sa fiu iubit” NM
Pentru a ne gasi cu adevarat “in Hristos” e necesar sa ramanem in spatele usciorilor stropiti cu sange, in neprihanirea Lui, aratata, neprihanire care trebuie aplicata si asupra vietii corporative, a trupului, nu numai personale. Azi am vorbit in adunare din Exod 12, noaptea pastelui. Acolo scrie exact modelul, umbra, prototipul starii “in Hristos”. Nu am voie sa fac inovatii. Mai ales ca acolo scrie despre ierburi amare, mielul ars trebuia mancat cu ierburi amare, nu cu miere, distractie sau spectacol. Atmosfera era una a urgentei, nu a desfatarii. Faptul ca toti cei “de afara” urla de durere si jale, iar eu nu am de suferit, nu ma va face sa ma laud, sau sa ma bucur, ci mananc cu amaraciune si intristare.
Oamenilor nu mai le este frica sa faca spectacole religioase(paine dospita, umflata), nu le mai este frica de aluatul fariseilor.
Dvs. sora Viorica chiar spuneti ca un verdict:”Niciodata pe pamint nu o sa fim satisfacuti cu privire la biserica.” Asta este o abdicare de la viziune, mai mult este o dezertare, e ca si cum ati spune:”nici nu are rost sa mai avem o viziune”.
Azimile uscate, fara aluat si volum sunt dispretuite intr-o lume in care problema se pune:”drojdia carui furnizor(fariseu) e mai buna?”. Sa spui ca nici nu trebuie drojdie, ca trebuie sa ne pazim de liturghii si ritualuri pline de falsitate, e un bun prilej sa-ti cada steaua, sa se clatine din cap la vederea ta si sa fi frumusel asezat la locul tau, “afara din tabara”.
Cand ati scris:”El ne-a asezat in mijlocului lupilor ca sa ne caleasca..” sper ca nu v-ati referit la ceva biserica sau credinciosi?
Cu privire la rugaciune, amin.
februarie 8, 2009 la 8:13 pm |
Spune fratele AW.Tozer,ca trebuie sa fim rastigniti din cap,pana in picioare,ca fire,si Domnul Isus a fost tot asa rastignit,din cap pana in picioare….asta ca veni vorba de cei,care desi sunt in biserica fizic,…sunt in lume inca..
Mult m a marcat in sens rau,ceea ce se face acum la evanghelizare…cate doua ore de muzica usoara_crestina,sau populara-crestina…ei se aseaza in fata ca trupa,si tu spectator,asculti(daca esti in stare..am fost nevoita sa stau inauntru,si intr-un caz si in celalat,pentru ca eram la tara ,nu puteam pleca acasa si afara era f.frig.
Si canta fratii si canta..se dau in specatacol,actori de mana a doua,pe care la teatru nu i-ar accepta lumea..Si zic a ca-I canta Domnului si ca asa se intorc suflete..
Durerea e mare pt.ca sunt acceptati si de frati pastori mai seriosi.Ma intreb cum este posibil? La Brasov nu existau asemenea practici lumesti la evanghelizari.
Din ce fel de frati sunt formate aceste biserici,sunt numai eu una impotrivitoare?dar nu e Biserica lui Hristos? cum se poate ca sa-ti bati joc,sa faci din inchinare o practica atat de mizerabila..mi se explica de catre un tanar: “si eu m-am pocait la o cantare,sunt schimbate versurile doar…si uite ca mai sunt pocait..! ”
ce fel? ce fel de pocait e nu stiu>
Daca lui ii place muzica din lume,si mie nu,cred ca problema e la el..nu? de ce se fac asemenea spectacole de prost gust in Banat? nu stiu!
Hotarat lucru,trebuie sa facem ceva sa scoatem in afara lumea din biserica.
Am inceput sa ma hranesc cu frati si surori din alte localitati limitrofe Cransebesului,intalnindu-i si avand bucuria de a ma imbogati cu unele,cu altele raman pe ganduri si caut sa ajut,sunt oameni credinciosi,care cad,pacatuiesc grosolan,nu stiam.. tot mai multi sufera de despresie…Sunr familii cu probleme mari din cauza de pacat,
intr-adevar pastorii adevarati au o viata grea,ei raspunzand,,,si aici si Sus,in legatura cu acestia.
La bucuriile pe care le ai din partasie,vin si asemenea lucruri.Mi-e greu
sa bandajez,mai ales ca rana tot sangereaza,si mji se explica medical,cand e de fapt consecinta pacatului…
Nu as fi crezut niciodata ca in biseici,fratii au probleme atat de grave,,,
sunt destul de impresionata….oare cum s-a ajuns aici?
Familii unde s-au nascut copiii cu handicapuri mari,din pricina ca parintii au avut relatii inainte de casatorie,desi erau deja in biserica..cum este posibil? una este sa cazi, si alta sa o faci in continuare cu premeditare…unde era Domnul pentru ei?cum numureau de rusine?si totusi ei cauta explicatii medicale,,,UFFFFF!
februarie 8, 2009 la 8:32 pm |
Cred ca m-ati inteles gresit nu am nimic cu Biserica lui Hristos ci cu biserica cea cu scaune tapitate in care se doarme linistit . E adevarat ca sunt multe biserici in care saminta nu poate germina ,nu se vede nici o lacrima a celor ce se pocaiesc .Rugaciunea ii schimba pe oameni,ea inlatura rusinea ,frica .Livingstone a trait in rugaciune si in mod literal a murit pe genunchi in rugaciune .
In biserica ce zici nu sint lupi,dar cei care ne-au persecutat pe noi,si pe multi crestini cine au fost , nu lupi imbracati in piei de oi? Nu erau din biserica? Erau fratii nostri .Imi amintesc de o cantare din timpuri indepartate .
Dar vai ma doare rau
Dar vai ma doare rau
Ca m-a lovit si m-a ranit
Cel ce e fratele meu.
februarie 8, 2009 la 9:21 pm |
Sora Viorica
ati scris:”In biserica ce zici nu sint lupi,dar cei care ne-au persecutat pe noi,si pe multi crestini cine au fost , nu lupi imbracati in piei de oi? Nu erau din biserica?…”
Ei erau fizic din biserica, dar spiritual, NU. “…erau DINTRE NOI, dar nu erau DINTRE AI NOSTRI” e o diferenta. Aceeasi lupi sunt si astazi, pentru ca nu s-a facut o judecata interna si din pacate acum, nu oile, ci acesti lupi au autoritatea. Ei deci nu mai au nici un interes pentru autodemascare.
Lucrurile trebuiesc analizate nu de acum, de cand s-a ajuns in fundul gropii, nici de ieri de cand s-a cazut in groapa, ci de cand a venit orbirea care a facut ca unii sa calauzeasca si altii sa se lase calauziti in acea directie. Ce a produs orbirea? De ce nu s-a mers dupa alifie? Cine a avut interesul ca intunericul sa orbeasca? Cine a castigat? Cand s-au intamplat aceste lucruri?
Eu cred ca atunci cand s-au desprins ochii de pe Hristos, de pe chipul Lui, felul Lui, Trupul Lui dispretuit si de cand au inceput sa se caute Hristosi placuti lumii, inchisi in temple fastuoase si nerastigniti.
Mantuire personala nu “DEOBSTE”, religie tip Fast-Food, ia putin si-ti vezi de treaba. Asta nu e Hristos si nici viziunea Lui, e catolicism sub alt nume.
februarie 9, 2009 la 7:41 pm |
Daca Duhul Sfint ne arata ca suntem dincoace de perdea si daca primim cu umilinta descoperirea Lui,Acelasi Duh ne va face sa simtim ca nu putem sa raminem aci .
N.T.
februarie 10, 2009 la 1:30 am |
Amin!
Frumos: primim, umilinta, simtim, actionam.
Daca n-ar exista defectiuni spirituale, ar merge lucrurile fain-frumos.
Asta seara s-a racit casa. Ma duc la centrala (am fost instalator in tinerete), pun mana pe tevi…si ajung la filtrul principal. Inchid robinetii si il desfac. Imbacsit, infundat cu 5 mm de noroi. Il spal si… minune, apa incepe sa treaca prin el, casa se incalzeste imediat. Mare Har! Sa curga neinfundat, neimbacsit.
“….sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre”.
Pai, de aia nu-i caldura, nu-i har, ca nu-l primim! Nu curge de sus, are ceva filtre infundate, imbacsite, se impiedica undeva. Cum se primesc lucrurile duhului?:” cu credinta, prin rugaciune”. Dar daca rugaciunile sunt impiedicate? Stop primitul. Primim doar “daca nu ne osandeste inima noastra”. Cand gandurile noastre sunt continuu numai la lucrurile de pe pamant, filtrele inimii noastre se imbacsesc si pe-acolo nu mai curge har de sus. Si nici nu mai avem cum “din inima noastra” sa curga “rauri de apa vie”. Ca sa curga “din inima” trebuie sa curga mai intai “in inima”.Ne racim imediat cand acest suvoi se opreste.
Deci “sa ne apropiem…cu inimile curatite de un cuget rau (constiinta rea)…”, asa se merge la primit, asa se sta la rugaciune.
Si asa vom fi o binecuvantare pentru cei din jur pentru frati si pentru straini. Asa vom rodi.
La asta m-am gandit dupa ce am curatat filtrul.
La cel care “ne-a curatit constiinta (cugetul) de faptele moarte.”
Cand sita mintii noastre e plina de lucrari(fapte) moarte, de planuri, de intentii nevenite de la Duhul, suntem cu filtrele infundate. Pe acolo ar trebui sa treaca de sus in jos, atunci cand ne rugam: “gandul lui Hristos”, “folosul Sau”, Harul, tot ceea ce “cerem cu credinta prin rugaciune”.
Sa facem loc suvoiului Harului, tinandu-ne mintea curata de imbacsirea cu stiri, fapte, curiozitati, imagini, intamplari si istorii de jos, sa “ne gandim la lucrurile de sus”, la cele care vin Din El ca sa curga din noi, lucruri roditoare pe care le capatam cand ne rugam.
Si “mare putere are rugaciunea”.
februarie 10, 2009 la 7:35 pm |
Da este foarte adevarat fr.Daniel de la Duhul SFINT avem puterea de a ne impotrivi firii pamintesti ,pentru a face sa moara faptelui truplui .Galateni 5;17 Firea pamamtesca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamintesti , pentru ca noi sa nu practicam toate lucrurile pe care am dori sa le face.
februarie 13, 2009 la 9:46 pm |
Teoretic cunoastem,dar nu stiu cat din firea mea am reusit eu sa rastignesc?
Foarte simplu au fost rastignite cuvintele urate,tigara,alcoolul,curvia,,grosolane fiind,,dar ceea ce vine”din dreapta”
nu din stanga pacatului,aceea ne marcheaza,este o delasare,o lene duhovniceasca generala? este o stare de care nu mai putem scapa?
nu inchis in biserica,ci Hristos in noi,nadejdea slavei…
In noi,in noi ce mai e? ce a mai ramas,cand se rupe cu coltii firii pamantesti a pastorilor si conducatorilor de uniunii,din inima noastra,care s-a intors spre a fi predata lui Dumnezeu,nu lor!
Am avut o “incursiune diavoleasca in maratonul meu spiritual”
in care cum imi spunea fratele Marius,am plecat neechipata complet.
Am ascultat marturii grele,dar cred ca si lipsa adevaratei pocainte,in pacate atat de grosolane,m-au epuizat.
Sunt crestin,pacatuiesc,dar povestesc cu seninatate ce am facut,ba imi gasesc si scuze?oare au inebunit in firea lor pacatoasa in care au fost lasati?
Trebuie sa stau mai cuminte si sa ma ocup de oameni cu pacate mai usoare sa-i ajut?..sa fug? sa ma retrag,am plecat cu usuratate si nu mi-am dat seama,ca ma poate ataca cel rau(pentru mine nu e CEl Rau,ci cel cu “c”mic…)prea eram sigura ca el nu are nimic asupra mea..doar Domnul este cel care ma apara…da,trebuie sa-I cerem acoperire mereu prin sangele Sau.In locul unde merg Martea la acea partasie,ultima oara au venit duhuri de impotrivire,,,era o stare care
imi displacea,,nu stiam ce e ,ma gandeam ca eu sunt cauza..pana la urma fartii pastori,care erau acolo,au ajuns la concluzia ca sunt duhuri de impotrivire,acolo facandu-se tot felul de rugaciuni puternice pentru tot felul de probleme,de oameni..Doamne ajuta-ne!
Doamne ce greu si tragic este pe pamant!
Ai mila Doamne,ca suntem atat de plini de superficialitate…
februarie 15, 2009 la 7:17 pm |
Pacatul vizionarii filmelor porno….mi se spune ca fiecare barbat este ispitit chiar daca e crestin…
dupa ce il fac,acest pacat oribil,nu le e rusine sa mai caute si scuze,au familie,copii,sotie…te uiti cu premeditare,apoi zici ca ai o depresie din alte cauze?este depresia pedeapsa?sau este din cauza lipsei placerii,ma gandesc ca le-o fi placand daca se uita..dar daca Domnul condamna atat de tare sodomia,nu e acelas lucru?
nu ma pricep,habar nu am,dar vazand in America ceva cu acest subiect si Obama,,,mi-am amintit…
Incursiunile acestui pacat sunt pana in panzele albe,nu?
In biserica nu am auzit niciodata sa se vorbeasca despre asta,nu e necesar?
In ultima vreme numai si numai lucruri urate si murdare aud…
De ce ingaduie Dumnezeu..dar cum poate lasa asta fara a nimici cu desavarsire totul in foc.
M-am saturat de atata mizerie!
februarie 15, 2009 la 9:32 pm |
Sint de 25 de ani in America dar nu am vazut reviste porno pe strada sau la tv niciodata .Inima pacatoasa le cauta cu luminare si le gaseste si pune vina pe altcineva .
Daca Dumnezeu nu ne da lumina Sa in camaruta rugaciunii,ne traim viata in intunerc. Un frate spune:”Acest veac setos dupa pacat are nevoie de o Biserica setoasa dupa rugaciune .Celui ce se roaga in umilinta neputinetei sale,Dumnezeu ii da putere Sa
februarie 18, 2009 la 7:25 pm |
Am cautat la Dex si am gasit:obscen si imoral..anormal banuiesc..zice in Scriptura sa nu poftesti macar,ceea ce nu ineamna a pofti anormal.
Daca mintea ta de barbat crestin te-a dus pana acolo,nu e asta iad?
Cred ca nu mai ai scapare,daca continui sa povestesti fara ca sa mori de rusine.
Cum pot eu sa actionez,daca cineva mi-a facut asemenea marturisiri?
Deocamdata m-am dat la adanc,prefer sa nu mai stiu nimic,E corect?u mai am indemnul a ma ruga pentru acsta,e corect?