II. Omul fărădelegii (17.)

30 septembrie 2008

 ,, Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte  ,,Dumnezeu “  sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.  Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrul acesta, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei.

 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni şi semne şi puteri  mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. “ 2 Tesaloniceni 2.1-12.

 

a. Este vorba de omul fărădelegii ca despre un singur om, ca despre o singură persoană?

 Nu poate fi vorba despre un singur om, ca despre o singură persoană. Nu! Sigur că nu!  Un om ca persoană nu poate să acopere decât o perioadă de timp foarte scurtă. Omul are o viaţă foarte scurtă şi, şi mai scurţi sunt anii în care omul este activ, pentru lucruri deosebite. Până la douăzeci şi ceva de ani omul este copil. Iar după şaptezeci, optzeci de ani fie că nu mai este, fie că este obosit. Aşa că perioada pe care poate să o acopere un om cu lucrări importante este de  treizeci, patruzeci, cel mult cincizeci de ani iar omul fărădelegii va lucra cu siguranţă, într-o perioadă mult mai lungă şi va rămânea până la  sfârşitul lumii când va fi distrus cu arătarea  venirii  Domnului Isus Hristos:  ,,Domnul Isus îl … va prăpădi cu arătarea venirii Sale”.2 Tesaloniceni 2:8

Aşa că nu trebuie să ne gândim  la un om ca o singură persoană,

121

ci la un tip de om sau mai bine zis la un tip de oameni care vor lucra mai cu seamă în perioada sfârşitului cu semne false şi cu puteri miraculoase prin care vor înşela oamenii în aşa măsură încât şi cei aleşi vor fi amăgiţi: „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.” Marcu 13:22 Nu rareori găsim în Scripturi vorbindu-se despre o categorie de oameni sau despre un popor ca despre un singur om, ca de exemplu: Sfântul Pavel lui Timotei spune: ,,Toată Scriptura este insuflată de Duhul lui Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte , să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui  Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”  2. Timotei 3.16,17.

 Deci vedem că aici Scriptura spune : ,,pentru ca omul lui  Dumnezeu să fie desăvârşit” , nu se referă numai la o singură persoană ci la un tip de oameni, Read the rest of this entry »


O să zburăm! (o poezie)

30 septembrie 2008
O să zburăm cu Domnul în văzduh
toţi cei ce I ne-am închinat în duh
şi-n adevăr I-am strâns al Lui Cuvânt,
ca o comoar-ascunsă in pământ.

În oamenii ascunşi ai inimii
acelor care dintre mii şi mii,
de Duh pecete, fi-va pe uşciori,
aceia-L vor întampina pe nori.

Mira-se-vor toţi cei ce-L vor vedea
şi s-or jeli de El cu jale grea
când  vor vedea: ca smulşi de-un alizeu:
zburând în cete, fii de Dumnezeu!

Din doi care vor fi la camp, lucrând,
doar unul se va înalţa, zburând,
din doua ce vor măcina la moară,
una va sta privind cum alta zboară!
De ce să fi lasat aicea jos
trezeşte-te, aleargă la Hristos,
e-un tron de îndurare şi-un  altar
de unde curge un  izvor de Har!

Unde-s acestea te întrebi uimit?
urechea cărui om le-a auzit?
ce inima  de om le-a cunoscut?
există oare-un ochi ce le-a vazut?

Nu, nu si nu, aceste lucruri mari
necunoscute sunt de cărturari
şi se descopere frumos şi-ntreg
duhovniceşte doar când se-nţeleg.

Mintea pricepe până la perdea
şi ochii, pân-acolo pot vedea
chiar de se urcă-n al ştiinţei dud
urechile, doar pân-acol-aud.

Dincolo de perdea, găsi-vei Har!
perdeaua-I sfâşiată, vino dar
pe calea nouă ce ţi s-a deschis
precum în Noul Testament e scris.

Perdeaua este trupul lui Hristos
rămas-a sfâşiat şi zdrenţăros,
Intrare cu uşciorii uşii rupţi,
e stramtă, dar se merită să  lupţi!

Smereşte-te şi du-te la altar!
doar cei smeriţi sunt îmbrăcaţi cu har!
pătrunde-n nevăzut, stai în Cuvânt
dincolo-I Cer, afară e pământ!

Perdeaua este graniţa de Har
până la care ne-nţelese-ţi par
cuvintele ce le asculţi uimit.
Când intri le pricepi mai lămurit.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers