Talantul ingropat

    TALANTUL nu simbolizeaza talEntul natural (firesc) al omului, de genul: a sti sa canti sau sa pictezi, sau sa vorbesti frumos. Nici macar inteligenta nu este un talAnt, pentru ca Domnul nu i-a ales pe cei inteligenti.
     TalAntul simbolizeaza HARUL.
     TalEntul este ceva ce tine de carne, te nasti cu el.
     Harul tine de Duh, Il capeti.
    “Fiecaruia DINTRE NOI HARUL  i-a fost dat…”
    Harul este dat spre inmultire, spre a fi sporit, iata  3 ex.:
1. “iar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Romani 6,1) ”
2. I Tim 1:14 “Si Harul domnului nostru s-a inmultit peste masura de mult..”
3. II Cor 4:15 “pentru ca Harul fiind inmultit prin mai multi…” trad GBV 1989

    Cum se inmulteste harul?
“Ca nişte buni ispravnici au Harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10) , dar care il avem “după Harul care ne-a fost dat.” I Cor 12:6

     Harul ne-a fost dat ca sa slujim cu el intregului Trup. “Fiecaruia i se da manifestarea Duhului spre folosul tuturor”. In adunarile in care se intelege aceasta Taina a Trupului lui Hristos si unde se doreste cresterea in Har, se manifesta o deosebita grija pentru fiecare madular, pentru ca slujirea fiecaruia este importanta Trupului. De fapt Trupul nici nu ar fi intreg fara chiar cel mai neinsemnat madular.

     Ingroparea Talantului inseamna nemanifestarea Harului pe care l-ai primit, care ar putea fi: un cuvant de intelepciune sau un indemn sau o rugaciune, sau o cantare spre zidirea celorlalti. Ceea ce te-ar putea face sa nu pui talantul in negot ar putea fi un formalism ucigas(acesta este stergarul), intr-un mediu  antislujire, in care un singur asa-zis madular incearca sa faca slujba tuturor. E chiar ridicol sa credem ca ar putea.

      Atata timp cat stai infasurat sub acest val al formalismului, Harul pe care l-ai primit este infasurat si el iar soarta ta este in intunericul de afara. Nu conteaza ca nu tu ai tesut stergarul formalismului, daca stai sclav acestuia fara sa vrei sa fi eliberat esti vinovat. Vinovat este cel ce foloseste stergarul, pentru a face zadarnic Harul lui Dumnezeu. 
      Faptul ca manifesti grija fata de Har, sa nu se piarda, fiind grijuliu in respectarea formalismelor nu te va salva, dimpotriva. Harul trebuie sa-l dai, sa-l pierzi, sa-l inmultesti, pentru ca Treaba Domnului este sa toarne Har peste Har.
      Vei descoperi astfel ca tu, dand Har, nu vei fi mai sarac, si chiar dupa mai multa vreme Harul se va dubla.
      Cu cat biserica unde esti este mai mare, cu atat posibilitatea ca toti sa-si puna Harul in negot este mai mica.

De ce suntem limitaţi?

“Fapte 17:26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor,  ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-l găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. “

Ca sa-L cautam pe Dumnezeu.
De aia! A fost ca o revelatie, ca o straluminare cand am inteles de ce!
Acesta mi-a fost raspunsul dupa ore multe de stat prin vami.
M-am intrebat de ce e plin pamantul de granite, garduri, hotare, ziduri, zabrele, orare, fise de pontaj, termene finale…etc?
Suntem limitati in miscari orizontale ca sa putem privi vertical.
La Babel Domnul a trebuit sa-i imprastie pe oameni, apoi au aparut granitele si razboaiele. Abia apoi oamenii au inceput sa priveasca in sus.
De fiecare data cand suntem limitati in ceva, Domnul ingaduie aceasta pentru a privi spre El.
Cand avem camp liber pe orizontala(sau ni se pare ca avem) atunci privim pe orizontala. Cand insa campul orizontal ni se ingusteaza, cand impotriva oricarei ratiuni, ne vedem inselate visele, prabusite idealurile, abia atunci privim mai departe. Pana atunci privisem doar la vis, la idealul apropiat, la planul realizabil, dupa ce ne trezim din inselare, din dragostea de lume(sau de lucrurile din ea), privim in sus.

Dumnezeu ne-a pus vremile (termene, orare, varste, lungimi de viata, sanatate sau boala, copilarie, tinerete, batranete, burlacie, vaduvie, timpi lungi de stat la semafor sau bariera, ambuteiaje, trenuri intarziate etc) si Dumnezeu ne-a pus hotarele (tara, limba, pasaportul, viza sau lipsa ei, cetatenia, masina sau avionul (sau posibilitatea lor), casa sau lipsa ei, marimea casei sau micimea ei, sosele inguste si putine, drumuri rele, etc.

Toate acestea Dumnezeu ni le-a dat in mod limitat sau de unele chiar  ne-a lipsit, ca sa-l cautam pe El.

“Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume….”

De ce-s în lume multe hotare şi opriri?
Atâtea vămi la care e-atâta de-aşteptat
E plin întreg pământul de ziduri şi-ngrădiri
”La ce slujesc acestea?” mirat m-am întrebat!

Şi mai departe iaraşi am meditat uimit
La clipele preascurte ce ne-nsoţesc  zburând
La cât de matematic  ni-e timpul împărţit
Vremi după vremi urmându-şi cadenţa lor la rând.

Dup-aşteptări şi rugă prin Duhul, un răspuns
din ghemul de mistere, ca  fir mi se desşiră,
din taina Celui care păstrează  TOT ascuns
spre mintea mea flamândă  ce ne-ncetat se miră!

Răspunsul:
”Ca să privim la Domnul”, căci numai îngrădiţi
Privirea ni se-nalţă din frământatul praf
Spre Cerul  către care zburda-vom sloboziţi
lăsând ţărânei numai un jalnic epitaf.